In sine, teza-carte a Laurei Albulescu este noua si importanta, in primul rand, pentru ca pune tocmai marea problema a continuarii, mai exact a utilizarii lui Bourdieu, in conditiile in care Bourdieu insusi a tinut sa controleze si sa limiteze accesul si instrumentalizarea, de-re-contextualizarea propriilor concepte si analize. Cum se poate lucra cu Bourdieu altfel decat devenindu-i, tragic, un simplu glosator? Altfel spus, cum se poate desface aceasta contradictie germinativa, cum se poate relaxa, modula aparenta relatie de putere, cenzura pe care insesi principiile auto-poietice ale operei bourdieusiene o impune?Aici, in tensiunea nucleica dintre (auto-)inchidere si (post-)deschidere se plaseaza si lucreaza Laura Albulescu, elaborarea riguroasa a acestui spatiu de manevra si a protocoalelor de abordare constituind tocmai „obiectul” ei de studiu, de fapt creatia, noutatea propriu-zisa a acestei carti.