Dupa despartirea de Freud, Alfred Adler contesta rolul dominant al energiilor sexuale in viata psihica, sustinand ca fortele responsabile de evolutia psihica a individului sunt fortele sociale. Spre deosebire de psihanalisti, Adler nu concepe personalitatea ca fiind alcatuita pe paliere diferite de organizare. Individul trebuie privit ca o fiinta unica, indivizibila si nu poate fi inteles in afara relatiei cu semenii. Comportamentul ii este dictat nu de trecut, ci este orientat spre viitor si este determinat nu de instincte biologice, ci de scopuri. Iar scopul ultim este obtinerea superioritatii personale.

 

Creator al unei Societatii pentru Psihologie Individuala la inceputul deceniului al doilea al secolului trecut, dupa ruptura de Sigmund Freud cauzata de vederile diametral opuse asupra teoriei libidoului, Alfred Adler (1870-1937) se pozitioneaza in centrul miscarii de emancipare stiintifica a unei noi ramuri a psihologiei. Acesta muta explicarea comportamentelor nevrotice dinspre teoria sexuala spre o teorie a sentimentului de inferioritate. Cu o personalitate diferita de a creatorului psihanalizei, fara carisma si extrovertirea acestuia, dar cu un plus de aplecare asupra convertirii demersului de cercetare in opera scrisa, medicul austriac a marcat prin cartile si articolele sale un veac de actiuni profesionale ale psihologilor, cu precadere ale pedopsihologilor.