Daca nu l-as fi cunoscut pe scriitor, as fi gandit si eu ca altii... inca un subiect inspirat din aceeasi sursa, mereu si mereu, exploatata pana la epuizare, trimitandu-ma la atat de adevarata si, niciodata, perimata formulare "ca nu e om sa nu fi scris o poezie", beton motivata: "cand a iubit, a luat un petic de hartie si-a asternut pe el tot focul dorului". Dupa ce am citit cartea nu mi-a fost greu sa-mi dau seama ca George Grigorescu este, de fapt, alter egoul autorului. Acest roman il consacra pe George Vlaicu in randul romancierilor care elogiaza dragostea, pe acelasi raft de sus dintr-o biblioteca, dar si, in aceeasi masura, pe un raft imaginar al unor inimi insetate de frumos! - Geo Calugaru

 

Parcurgand paginile romanului, cititorului nu-i va fi greu sa inteleaga motivul abordarii unui subiect despre care multi ar spune ca este uzat, abuzat, utilizat pana la saturatie, desi, in fapt, reprezinta motivul pentru care, pentru majoritatea omenirii, lumea isi continua existenta: iubirea. Trebuie neaparat semnalat ca paginile care urmeaza sunt in perfecta concordanta cu sufletul autorului lor - pline de sensibilitate, de optimism, de o naivitate placuta pe care multi o pierdem, din nefericire, in fata dezamagirilor vietii. Insasi povestea de dragoste pe care o trateaza volumul este una care, in final, se dovedeste a fi luminoasa in ciuda umbrelor care par sa o intunece, sa o obtureze si chiar, in anumite momente, sa-i puna piedici ce par de netrecut. Cu optimismul de care vorbeam, George Vlaicu se declara un sustinator neclintit al expresiei lui Vergilius, "omnia vincit amor et nos cedamus amori", conducandu-si personajele catre un deznodamant fericit. - Razvan Nicula