Inspirata de jurnalul unei eleve, Ariake Shizu, pe care aceasta i-l trimite, in toamna anului 1938, la varsta de 19 ani, prin posta lui Osamu Dazai, Scolarita imbina temele familiare ale autorului, melancolia, alienarea si disperarea, cu frivolitate si umor. Prin lentila mereu schimbatoare a gandurilor naratoarei, suntem martorii scurgerii unei zile obisnuite in Japonia antebelica, la Tokyo, intr-o perioada de patriotism pentru populatia generala. Putinele momente triviale din viata scolaritei care ne sunt impartasite - calatoria cu trenul la scoala, la un coafor, pregatirea cinei pentru oaspeti - constituie o evocare vie a unei Japonii pierdute, o lume recognoscibila, dar inaccesibila.