Cum invatam sa ne rugam? Cum inradacinam in suflet duhul rugaciunii? Cum dobandim dispozitia pentru rugaciune? Cum trebuie sa savarsim rugaciunea? Cum ne deprindem sa ne concentram atentia asupra cuvintelor rugaciunii? Cum sa ne rugam in marea aglomeratie de treburi? Care este in rugaciune principalul, fara de care ea nu ar fi rugaciune? Ce impiedica savarsirea corecta a rugaciunii? Ce este rugaciunea lui Iisus si daca tuturor la este cu putinta sa se apuce de ea? Ce este inselarea duhovniceasca si cum sa nu cadem in ea? La acestea si la alte intrebari gasim raspunsuri in corespondenta Sfantului Teofan Zavoratul, care a raspuns in decursul a mai mult de douazeci de ani din chilia lui retrasa la multimea scrisorilor ce i le trimeteau din abundenta oamenii iubitori de Dumnezeu din diferite colturi ale tarii cu rugamintea de a le rezolva problemele ce se iveau. Si dintre situatiile complicate ale vietii duhovnicesti a tuturor acestor oameni nu a existat niciuna, pe care el sa nu o fi putut rezolva.