Viata lui Edith Piaf a devenit legenda, la fel ca muzica sa. De la asa-zisa ei nastere pe strazile Parisului, pana la moartea petrecuta la Grasse, insa resemnificata de sotul care o aduce inapoi in orasul iubit, ca publicul sa nu creada ca Piaf a abandonat Parisul, intreaga viata a artistei pare o poveste palpitanta si plina de neprevazut. Roata norocului, cartea sa de memorii, scrisa in colaborare cu Louis-Rene Dauven, reprezinta un periplu fascinant prin cele mai grele si mai stralucitoare momente ale vietii lui Piaf.

 

Edith Piaf si-a inceput cariera cantand pe strada, dar si-a continuat-o la cabaret, apoi in cercurile marilor artisti si intelectuali ai vremii (Charlie Chaplin, Jean Cocteau sau Marlene Dietrich), pe care i-a inspirat si incantat. Cartea de fata ne poarta prin istoria muzicii ei, dar si a marilor iubiri si prietenii care i-au marcat viata, avand mereu ca fundal farmecul inconfundabil al Parisului si vocea patrunzatoare care inca se aude cantand La vie en rose. La moartea ei, in 1963, 40 000 de oameni au condus-o catre Cimitirul Pere Lachaise, iar milioane de fani ii asculta si astazi muzica.

 

Edith Piaf are aceasta frumusete a umbrei care se exprima in lumina. De fiecare data cand canta, ai zice ca-si smulge sufletul pentru ultima oara. - Jean Cocteau 

Publicul are tendinta sa creada ca lupta noastra a inceput in ziua in care ne-a ascultat pentru prima data. Publicul nu se gandeste ca ne luptam de ani de zile, din niste vremuri cand inca habar n-avea de existenta noastra, o existenta care ar fi putut foarte bine sa-i fi ramas necunoscuta, daca norocul nu ar fi incuviintat sa ne dea un imbold.

Traducere din limba franceza de Bogdan Ghita.