Tot mai multe cupluri apeleaza astazi la tehnici de reproducere artificiala. Ritmul stresant al vietii si decizia amanata de a avea copii conduc la diminuarea sanselor de fecundare naturala. Psihologia si psihanaliza ne-au demonstrat insa ca intre minte si corp exista influente reciproce, astfel ca unele situatii de viata insuficient intelese pot lasa urme adanci la nivel mental si somatic. Ce se intampla in psihicul protagonistilor in tot acest proces de aducere pe lume a unei noi vieti? Cum afecteaza trairile lor pe cele ale copilului? Cel mic e bine oare sa-i cunoasca pe donorii care au contribuit la conceperea sa? Printre subiectele abordate in prezenta carte se numara: trauma psihica a infertilitatii, compulsia de a recurge, in mod repetat si fara succes, la reproducerea asistata, anxietatea legata de maternitate, vietile copiilor proveniti din fecundare artificiala. O noutate pe piata romaneasca de profil, cartea se adreseaza publicului larg, dar si medicilor si psihologilor.

    Mali Mann este profesor clinician in Departamentul de Psihiatrie si stiinte Comportamentale al Universitatii Stanford si formator si supervizor la Centrul de Psihanaliza din San Francisco.

 

    Fragment:

 

    “Desi fiecare familie va trebui sa decida singura daca si cand sa le vorbeasca copiilor despre originea lor legata de un parinte altfel natural, recomandarea mea, bazata pe experienta si intelegerea dobandite din domeniul adoptiei, este de a le spune copiilor adevarul referitor la originea lor legata de un parinte altfel natural, de preferat la varste fragede, inainte caacestia sa-si formeze idei gresite in privinta persoanelor implicate in nasterea lor, din punct de vedere genetic sau gestational. Copiii vor beneficia de pe urma acestei informatii, pentru ca aceasta le asigura atat un istoric medical exact - element din ce in ce mai avantajos intr-o era a descoperirilor reprezentate de contributiile la domeniul geneticii, respectiv al sanatatii si al eradicarii bolilor cat si o poveste psihologica autentica a vietii lor personale si de familie.

    Pentru copiii carora nu li se spune adevarul, parintele altfel natural ramane in mintea parintilor, scapand, uneori, in afara acesteia, de exemplu in situatiile in care un parinte nongenetic isi muta privirea in alta parte intrebat fiind, in trecere, de un strain: „Cu cine seamana, pana la urma, copilul tau?" in situatii de nondezvaluire, copiii isi pot metaboliza, de asemenea, originea legata de un parinte altfel natural sub forma de „presimtire incredibila", o senzatie sau o intuitie referitoare la conceperea lor cu ajutorul tehnologiei reproducerii asistate, provenind din transmiterea subconstienta sau inconstienta de informatii de catre parinti (Ehrensaft, 2007). In cele din urma, pentru acei copii care afla doar mai tarziu in viata despre participarea, la procesul de procreare a lor, a donorilor de sperma si de ovule, a mamelor-surogat sau a mamelor purtatoare, va fi utila o renegociere a sarcinilor importante de dezvoltare referitoare la apartenenta, atasament si identitate, de vreme ce triunghiul lor oedipian e descoperit, mai nou, ca fiind un cerc, cu toate configuratiile inscrise in el.”