Daca ne-am intoarce la gandirea stramosilor nostri si am restabili intelepciunii rolul central pe care ar trebui sa il detina in vietile noastre, roadele s-ar vadi curand. Ne putem potoli setea din izvorul intelepciunii proverbelor, caci acestea „exprima valorile si perceptiile fundamentale care caracterizeaza o comunitate de-a lungul a multor generatii. Ele sunt o cheie a identitatii stabile a comunitatii, si exact aceasta le face sa fie valoroase in vremuri de tranzitie si de criza. (ED, p. 13) Vechii israeliti recunosteau in proverbe „o intelepciune pe care timpul a testat-o si care poate oferi un punct de orientare celor tulburati de schimbari si de complexitatea noilor experiente. Deoarece ofera o perspectiva pe termen lung, proverbele ofera o cale de iesire din labirintul prezentului. Omul care cunoaste proverbele se afla deasupra labirintului, iar de acolo poate vedea cum este alcatuit si poate vedea o solutie la impasul actual.

 

Un exemplu al modului in care un proverb poate intari in vreme de tulburari sau incertitudini de orice fel il gasim in cartile Regilor din Biblie. Cand prorocul Samuel a fost trimis de Dumnezeu sa unga rege peste Israel pe unul dintre fiii lui Iesei, privirea lui este atrasa mai intai de fiul cel mai mare, Eliab, inalt si chipes. Dumnezeu insa corecteaza alegerea lui Samuel si urmeaza, in text, un proverb: "Dumnezeu nu vede asa cum vede omul: omul se uita la fata, dar Dumnezeu se uita in inima" (I Regi 16, 7).