Fragment din cartea "Powerless: Jocul. Seria Powerless" de Lauren Roberts:

"Razand, incuviintez din cap inainte sa incepem sa ne invartim pe podea. A inceput un vals lent, genul cu pasi specifici si parteneri care se schimba - genul pe care incerc de obicei sa-l evit. Dar imi las picioarele sa ma ghideze, avand incredere in mine ca imi amintesc pasii corecti in timp ce incerc sa uit motivul pentru care pot face asta. Incerc sa uit cum am fost tinuta in brate in intuneric, condusa de brate puternice si...
Gata!
"Pe toate molimele, aduna-te!"
Ma uit la baiatul din fata mea, care e tot un zambet si entuziasm.
- Arati elegant, Jax!
Zambetul lui se transforma in ceva asemanator cu timiditatea.
- Multumesc! Hmm. Tu arati...
Ne invartim, si sunt trasa in bratele unui alt domn. Inclin politicos din cap catre tanar, iar el face la fel in timp ce dansam in acelasi ritm. Inainte sa-mi dau seama, sunt trecuta de la un partener la altul, tinuta in bratele unor barbati pe care nu i-am mai intalnit pana acum. Valsul este unul lung, ceea ce ma face sa regret ca am pasit pe ring.
"Ma omoara picioarele."
Apoi ajung langa un alt trup, cuprinsa de niste brate apartinand unui Kitt zambitor.
- Iata-te! Stiam ca o sa te recapat.
Buzele mi se curbeaza intr-un mic zambet.
- Ti-a luat destul de mult timp. Il aud razand inainte de a fi trasa de un nou partener.
- Ma eviti.
Inima imi tresalta la auzul acelei voci, fluturii din stomac fac la fel, in timp ce mirosul vag de pin ma cuprinde. Clipesc inspre pieptul lat, foarte constienta de trupul masiv care se ascunde sub camasa alba, curata. Inspirand adanc, imi ridic privirea pentru a o intalni pe a lui.
Ah, si imi doresc sa nu fi facut asta.
Ochii lui sunt fascinanti, ca otelul topit, precum ceata diminetii. Ma strapung de parca nu i-ar fi teama sa vada fiecare parte din mine. Privirea i se simte fix asa cum trebuie, familiara. Si, cand ochii lui, se intalnesc cu ai mei, ma intreb de ce ma deranjez vreodata sa ma uit la altcineva.
Nu. Nu. Nu.
In ciuda senzatiei ca imi e atat de potrivit, ma simt atat de nelalocul meu si atat de confuza. Nu si-a luat ochii de la mine, iar greutatea privirii lui este apasatoare in timp ce ma urmareste cu rabdare cum deslusesc lucrurile. Cum deslusesc aceste sentimente.
- Nu as zice ca te... evit.
Suna foarte neconvingator - si, pe buna dreptate, pentru ca fix asta am facut. Si, chiar daca viata mea e o minciuna, se pare ca abilitatile mele de a insela oamenii s-au epuizat pentru seara asta, pentru ca pe el nu-l pacalesc.
Un colt al gurii ii zvacneste in sus, si trebuie sa fac un efort constient sa nu ma uit la buzele lui. Dar, la fel ca dimineata, ma trezesc ca vreau sa ma apropii de el. Nu stiu ce s-ar fi intamplat daca as mai fi stat in camera lui, si totusi, toata ziua m-am mustrat pentru ca nu am aflat.
A fost nevoie de toata puterea pe care o aveam sa il imping de langa mine, cand imi doream atat de mult sa-l trag mai aproape. Dar apoi imi amintesc cine este, ce este. Ca el este printul, viitorul Executant, fiul omului pe care il urasc, iar eu sunt o fata din mahala, o Obisnuita, intruparea a ceea ce a fost invatat sa urasca.
Gandurile mi se imprastie care-ncotro cand o gropita imi atrage atentia.
- Atunci lumineaza-ma! Cum i-ai zice, Gray?
Ma invarte cu o mana inainte de a ma trage inapoi inspre el, spatele meu atingandu-se de pieptul lui. Mainile ii sunt incrucisate peste mijlocul meu, el ma tine din spate, trupurile noastre leganandu-se impreuna in ritmul muzicii.
- Pareai preocupat si nu am vrut sa te intrerup, spun eu, amintindu-mi de femeile cu care a dansat.
Rasul lui imi spune ca si el isi aminteste. Atingerea maxilarului lui pe parul meu imi face inima sa prinda viteza. Se apleaca astfel incat fata lui ajunge langa a mea, buzele atingandu-mi conturul urechii."