Un remix timisorean punk al vietii de dinainte si de dupa ’89

Povestirile din garaj sunt tipice tranzitiei de tip balcanic, traite in Timisoara inainte si dupa ’90: veri in care timpul se dilata, asa cum doar in vacantele scolare o poate face, muzici interzise, trase pe casete, baruri locale, animate de legende de cartier, romani, sarbi, svabi si maghiari, Poli Timisoara, huligani, batai, ecouri ale primelor revolte care au declansat Revolutia din decembrie ’89, afaceri stranii, crime, rauri de bere, scriitori si artisti de tot soiul, scene din viata de zi cu zi, intamplari adolescentine si rememorari nostalgice. Toate desfasurate intre betoane si Bega.

Marea smecherie pe care o face Goran in povestirile lui e ca are un fel de familiaritate in scris, ai impresia ca-i stii de undeva personajele. Rockeri, punkeri si idealisti ajunsi batrani si sictiriti intr-un oras care «era odata» par niste veterani ai unui razboi pentru optimism, ce a avut loc candva la inceputul anilor ’90. Razboi pe care l-au castigat cam cum au castigat sarbii mai toate razboaiele din ultima vreme, a la Pyrrhus. - Ovidiu Eftimie

In prozele lui Goran Mrakic descoperi o Timisoara aparte, recognoscibila si, totusi, extraordinara. Ai putea sta la o bere cu personajele sale, te-ai putea avanta cu ele in peripetiile lor prin oras sau in afara sa, ati putea locui pe aceeasi strada. Nimic din ceea ce-ti povesteste Mrakic nu poate fi pus sub semnul intrebarii sau al indoielii. Lucrurile par ca se intampla pur si simplu, iar tie iti vine sa le dai mai departe, sa le impartasesti altora, de parca le-ai fi trait odata cu personajele. - Eli Badica, coordonatoarea colectiei n'autor