Povesti spuse pe limba apei
Ava Reid este autoarea romanelor fantasy The Wolf and the Woodsman si Juniper &Thorn, foarte apreciate de critica. Dupa ce a absolvit Colegiul Barnard obtinand o diploma in stiinte politice, s-a mutat la Palo Alto, California, unde continua sa frecventeze bibliotecile universitare. Povesti spuse pe limba apei este primul sau roman care se adreseaza tinerilor.
Traducere din limba engleza de Elena Marcu.
Fragment din cartea "Povesti spuse pe limba apei" de Ava Reid:
"Dar vocea lui era domoala si in ochi n-avea nicio lucire cruda, sticloasa. Pe pamant, langa el, era un lant lung din fier, incolacit ca un sarpe gata sa muste.
- Mmmm... dar mi-ai putea aduce haina. E pe unul dintre scaunele din sufragerie.
- Sigur, a zis Effy.
Deja tremura, coplesita de oportunitatea care se ivise. Pe sub gulerul lui Ianto, se vedea o bucatica din snurul de piele.
A urcat treptele casei in graba si a deschis usa, gafaind.
Vestibulul era mai intunecat ca de obicei, intr-un colt, un sfesnic ruginit emanand o aureola de lumina difuza. Effy a calcat in baltile de pe podea, ignorand apa care se scurgea din tavanul deformat ca falcile unui batran.
Wetherell statea in usa sufrageriei, chiar si mai sumbru ca de obicei.
- Ce vei face pentru a te feri de furtuna, domnisoara Sayre? a intrebat-o.
Abia daca-si misca buzele in timp ce vorbea.
Effy nu voia sa-i spuna ca intentiona sa plece; l-ar fi putut preveni pe Ianto.
- Ce-ar fi de facut?
- Sa pui scanduri la ferestre. Sa legi copacii.
Ochii lui Wetherell s-au miscat sub pleoapele greoaie.
- Daca ai fi desteapta, ai pleca acum, cat mai poti.
Effy a clipit surprinsa.
- Dumneavoastra veti pleca? Dar va ocupati de domeniul lui Myrddin...
- Domeniul lui Myrddin nu e doar casa asta. Sunt toti banii din contul bancar din Nord, cecurile pentru redevente pe care ni le datoreaza editura lui, scrisorile pe care i le-am dat domnului Heloury. Casa asta nu e decat o marturie urata si putreda a cruzimii raposatului Myrddin, al carei pret Ianto inca il plateste.
- Cruzime? Ce vreti sa spuneti?
- Acesta nu e un loc in care sa-ti aduci sotia, in care sa-ti intemeiezi o familie, ca sa traiesti mereu sub securea distrugerii. Myrddin a facut-o intentionat: a construit aceasta casa aici, tinandu-i captivi in ea pe fiul si pe sotia lui. A vrut sa le fie frica, frica sa ramana si frica sa plece, deopotriva.
Dintr-odata, Effy si-a amintit cuvintele lui catre sine insusi, pe care ea le auzise. N-am avut de ales, spusese Ianto, gemand, de parca ar fi avut dureri. Casa asta ma stapaneste, stii asta, stii de scorus...
Si-a amintit invidia din ochii lui cand ea plecase de la Hiraeth cu Preston. Si-a amintit cat de disperat era Ianto sa se intoarca acasa dupa ce luasera masa la pub; fusese indeajuns de disperat ca s-o lase pe marginea drumului.
Daca nu trebuia sa creada in magie, cum si-ar fi putut explica toate astea? Nu putea crede decat ca Ianto era nebun, trist, legat de aceasta casa si de mostenirea lasata de tatal sau din vinovatie, si durere, si continua groaza. Myrddin voise ca lui Ianto sa-i fie frica si asta s-a intamplat, chiar si dupa ce tatal sau n-a mai fost.
Poate ca adevarul avea sa-l elibereze si pe Ianto. Trebuia doar ca ei sa ajunga la subsol. Effy a tras aer in piept si l-a privit in ochi pe Wetherell fara regret."
Descrierea produsului
Ava Reid este autoarea romanelor fantasy The Wolf and the Woodsman si Juniper &Thorn, foarte apreciate de critica. Dupa ce a absolvit Colegiul Barnard obtinand o diploma in stiinte politice, s-a mutat la Palo Alto, California, unde continua sa frecventeze bibliotecile universitare. Povesti spuse pe limba apei este primul sau roman care se adreseaza tinerilor.
Traducere din limba engleza de Elena Marcu.
Fragment din cartea "Povesti spuse pe limba apei" de Ava Reid:
"Dar vocea lui era domoala si in ochi n-avea nicio lucire cruda, sticloasa. Pe pamant, langa el, era un lant lung din fier, incolacit ca un sarpe gata sa muste.
- Mmmm... dar mi-ai putea aduce haina. E pe unul dintre scaunele din sufragerie.
- Sigur, a zis Effy.
Deja tremura, coplesita de oportunitatea care se ivise. Pe sub gulerul lui Ianto, se vedea o bucatica din snurul de piele.
A urcat treptele casei in graba si a deschis usa, gafaind.
Vestibulul era mai intunecat ca de obicei, intr-un colt, un sfesnic ruginit emanand o aureola de lumina difuza. Effy a calcat in baltile de pe podea, ignorand apa care se scurgea din tavanul deformat ca falcile unui batran.
Wetherell statea in usa sufrageriei, chiar si mai sumbru ca de obicei.
- Ce vei face pentru a te feri de furtuna, domnisoara Sayre? a intrebat-o.
Abia daca-si misca buzele in timp ce vorbea.
Effy nu voia sa-i spuna ca intentiona sa plece; l-ar fi putut preveni pe Ianto.
- Ce-ar fi de facut?
- Sa pui scanduri la ferestre. Sa legi copacii.
Ochii lui Wetherell s-au miscat sub pleoapele greoaie.
- Daca ai fi desteapta, ai pleca acum, cat mai poti.
Effy a clipit surprinsa.
- Dumneavoastra veti pleca? Dar va ocupati de domeniul lui Myrddin...
- Domeniul lui Myrddin nu e doar casa asta. Sunt toti banii din contul bancar din Nord, cecurile pentru redevente pe care ni le datoreaza editura lui, scrisorile pe care i le-am dat domnului Heloury. Casa asta nu e decat o marturie urata si putreda a cruzimii raposatului Myrddin, al carei pret Ianto inca il plateste.
- Cruzime? Ce vreti sa spuneti?
- Acesta nu e un loc in care sa-ti aduci sotia, in care sa-ti intemeiezi o familie, ca sa traiesti mereu sub securea distrugerii. Myrddin a facut-o intentionat: a construit aceasta casa aici, tinandu-i captivi in ea pe fiul si pe sotia lui. A vrut sa le fie frica, frica sa ramana si frica sa plece, deopotriva.
Dintr-odata, Effy si-a amintit cuvintele lui catre sine insusi, pe care ea le auzise. N-am avut de ales, spusese Ianto, gemand, de parca ar fi avut dureri. Casa asta ma stapaneste, stii asta, stii de scorus...
Si-a amintit invidia din ochii lui cand ea plecase de la Hiraeth cu Preston. Si-a amintit cat de disperat era Ianto sa se intoarca acasa dupa ce luasera masa la pub; fusese indeajuns de disperat ca s-o lase pe marginea drumului.
Daca nu trebuia sa creada in magie, cum si-ar fi putut explica toate astea? Nu putea crede decat ca Ianto era nebun, trist, legat de aceasta casa si de mostenirea lasata de tatal sau din vinovatie, si durere, si continua groaza. Myrddin voise ca lui Ianto sa-i fie frica si asta s-a intamplat, chiar si dupa ce tatal sau n-a mai fost.
Poate ca adevarul avea sa-l elibereze si pe Ianto. Trebuia doar ca ei sa ajunga la subsol. Effy a tras aer in piept si l-a privit in ochi pe Wetherell fara regret."
Detaliile produsului