Scrisa intr‑un limbaj universal, Povestea neamului romanesc se afla la granita dintre beletristica si literatura de popularizare – informatia istorica este impletita cu fictiunea, facand‑o atragatoare si usor de accesat.

 

Pachetul Povestea neamului romanesc contine volumele:

• Povestea neamului romanesc - Volumul I (112 de pagini)

Impletind datele istorice cu fictiunea, Mihail Drumes reconstituie evenimentele din timpul dacilor si romanilor, imaginand totodata stilul de viata al oamenilor in acele vremuri.  

"Traian purcese catre miazanoapte in primele zile ale primaverii anului 101 e.n. Trecu in Banatul de azi fara multa greutate si cuceri pe rand cetatile de margine ale Daciei, si anume: Arcidava, Centum, Berzobis si Aixis. Oastea lui Decebal adasta, bine randuita, la Tapae, unde, cu cincisprezece ani mai inainte, Tettius Iulianus cunoscuse taria dusmanilor sai."

 

• Povestea neamului romanesc - Volumul al II-lea (176 de pagini)

Urmand indeaproape textele cronicarilor, Mihail Drumes rescrie momentele de inceput ale statelor medievale romanest: aflam povestea lui Dragos si a lui Bogdan, domni ai Moldovei, dar si a lui Basarab I, considerat intemeietor al Tarii Romanesti.  „Batranul Dragos, fara a se opri din mersu-i furios, ciocanind lespezile cu pasu-i greu, clatina capul si zise batjocoritor, parca mai mult pentru sine: 

"- Regele nu trimite pe ceilalti voievozi la trecatori, pentru ca ei sunt mai priceputi la jocurile dragostei, la chefuri, danturi si la ploconeli decat la calarie si la manuirea palosului. Pentru asemenea treburi aspre suntem buni numai noi, olahii, romanii, valahii, dupa priceperea dobandita din strabuni si dupa obisnuitele noastre incaierari cu ursii..."

 

• Povestea neamului romanesc - Volumul al III-lea (200 de pagini)

Povestile din acest volum ilustreaza luptele purtate de Tarile Romane in cruciada antiotomana, prin eforturile unor personalitati importante: Iancu de Hunedoara, voievodul Transilvaniei, Vlad Tepes, domnul Tarii Romanesti, si Stefan cel Mare, domnul Moldovei. 

"Stefan isi dadea seama ca soarta Moldovei era pecetluita daca nu izbutea sa infranga pe turci. Ajutoare de la lehi degeaba ar astepta, aceia fiind si ei incurcati in lupte cu moscovitii. A, daca ar fi in scaun Vlad Tepes, cat de buna s-ar dovedi alianta cu fratii munteni, asa cum odinioara ghicise el insusi cumpana tarilor romanesti.

 Si, cu toate acestea, trebuie oricum pusa la cale o tovarasie intre Muntenia si Moldova... Stefan avea grabnica trebuinta de un om devotat trup si suflet la Bucuresti."