Povestea Astei
Povestea Astei
Autorul trilogiei fiordurilor: Intre cer si pamant, Tristetea ingerilor si Inima omului
Reykjavik, anii 1950. Intr-un apartament mic de la subsol, Sigvaldi si Helga se abandoneaza pasiunii lor arzatoare si-si numesc a doua fiica Asta. Asta ca o eroina a literaturii islandeze. Asta pentru ca ast inseamna "iubire" si ea va creste inconjurata de iubire. Cincisprezece ani mai tarziu, Asta descopera sentimentul al carui nume il poarta la o ferma izolata din Fiordurile de Vest, unde este trimisa dupa ce-i sparge nasul unui coleg de clasa. Il invata din povestea tulburatoare a unui barbat si a unei femei uniti de singuratate si de greutatile vietii la tara. Il simte ea insasi pentru Josef, baiatul cu ochi frumosi si nume din Biblie care citeste poezie si viseaza la taramul insorit al Barcelonei. Insa fericirea e poate doar in cer, si cerul e departe de strazile din Reykjavik, se gandeste Sigvaldi acum, dupa treizeci de ani, prabusit de pe o scara pe trotuarul din Stavanger, langa femeia asta stranie care s-a oprit sa-l vegheze si-i asculta povestea. O poveste despre dragoste si nostalgie. Despre Islanda, poezie si dorinta de-a cunoaste lumea. Despre viata si moarte. Si Asta. Imbinand crampeie din viata a trei generatii intr-un mozaic de intuneric si lumina, Povestea Astei e o saga lirica si senzuala despre promisiuni neimplinite si perpetua cautare a fericirii, in care vocile personajelor rasuna intrepatrunse intr-o aurora boreala a memoriei.
O carte vulcanica ce imbratiseaza decenii intregi... Pentru a savura din plin calatoria fantastica prin timp, spatiu si sufletele oamenilor, cititorul trebuie sa accepte sa se piarda in acest vartej care sfideaza recea liniaritate cronologica... Un mare roman, atat de plin de viata, incat nu pare a fi doar unul. - La Croix
Acest roman superb, incredibil cuprinde cea mai frumoasa scena de dragoste pe care am citit-o vreodata... iar portretul batranei Kristin cu mintea ratacita, care pleaca si se intoarce, in mod misterios, din propriul trecut, e Stefansson in toata maretia lui. - NewsBeezer Norvegia
Nimeni pe lumea asta nu mai scrie atat de poetic si de efervescent despre frumusetea si misterul existentei umane ca Jon Kalman Stefansson! - Radioeins
Traducere din limba franceza si note de Magda Raduta
Traducere din limba franceza si note de Magda Raduta
49.95Lei
49.95Lei
Primești 49 puncte
In stoc
Estimare livrare marti, 18 noiembrie - vineri, 21 noiembrie
Descrierea produsului
Autorul trilogiei fiordurilor: Intre cer si pamant, Tristetea ingerilor si Inima omului
Reykjavik, anii 1950. Intr-un apartament mic de la subsol, Sigvaldi si Helga se abandoneaza pasiunii lor arzatoare si-si numesc a doua fiica Asta. Asta ca o eroina a literaturii islandeze. Asta pentru ca ast inseamna "iubire" si ea va creste inconjurata de iubire. Cincisprezece ani mai tarziu, Asta descopera sentimentul al carui nume il poarta la o ferma izolata din Fiordurile de Vest, unde este trimisa dupa ce-i sparge nasul unui coleg de clasa. Il invata din povestea tulburatoare a unui barbat si a unei femei uniti de singuratate si de greutatile vietii la tara. Il simte ea insasi pentru Josef, baiatul cu ochi frumosi si nume din Biblie care citeste poezie si viseaza la taramul insorit al Barcelonei. Insa fericirea e poate doar in cer, si cerul e departe de strazile din Reykjavik, se gandeste Sigvaldi acum, dupa treizeci de ani, prabusit de pe o scara pe trotuarul din Stavanger, langa femeia asta stranie care s-a oprit sa-l vegheze si-i asculta povestea. O poveste despre dragoste si nostalgie. Despre Islanda, poezie si dorinta de-a cunoaste lumea. Despre viata si moarte. Si Asta. Imbinand crampeie din viata a trei generatii intr-un mozaic de intuneric si lumina, Povestea Astei e o saga lirica si senzuala despre promisiuni neimplinite si perpetua cautare a fericirii, in care vocile personajelor rasuna intrepatrunse intr-o aurora boreala a memoriei.
O carte vulcanica ce imbratiseaza decenii intregi... Pentru a savura din plin calatoria fantastica prin timp, spatiu si sufletele oamenilor, cititorul trebuie sa accepte sa se piarda in acest vartej care sfideaza recea liniaritate cronologica... Un mare roman, atat de plin de viata, incat nu pare a fi doar unul. - La Croix
Acest roman superb, incredibil cuprinde cea mai frumoasa scena de dragoste pe care am citit-o vreodata... iar portretul batranei Kristin cu mintea ratacita, care pleaca si se intoarce, in mod misterios, din propriul trecut, e Stefansson in toata maretia lui. - NewsBeezer Norvegia
Nimeni pe lumea asta nu mai scrie atat de poetic si de efervescent despre frumusetea si misterul existentei umane ca Jon Kalman Stefansson! - Radioeins
Traducere din limba franceza si note de Magda Raduta
Traducere din limba franceza si note de Magda Raduta
Detaliile produsului
De același autor
Review-uri
Salomeia Sorana
23/04/2023 15:49
O carte superbă și o revenire în forță a autorului excepționalei trilogii a fiordurilor!
Arată mai mult
funktotum
07/04/2023 18:35
Mi-a plăcut ceva mai puțin decât mă așteptam, având în vedere că în general iubesc romanele poetice. Am găsit aici o brutalitate care nu mi-a permis să pot savura poezia - ceea ce, la o adică, poate semnala o mișcare de geniu din partea autorului, pentru că am senzația că asta a și urmărit - să creeze o atmosferă apăsătoare, o sacadare a respirației întretăiată periodic de o sugrumare perpetuă asigurată și de modul în care romanul e structurat.
În vădit contrast față de structura Trilogiei Fiordurilor, de data aceasta avem parte de o discontinuitate narativă, de o fragmentare a cronologiei poveștii, care face mai greu de urmărit evoluția personajelor. Însă dacă inițial m-a pus un pic în dificultate - fiind vorba de trei generații - spre final am apreciat abordarea acestei tehnici, pentru că autorul a închis perfect cercul.
E o carte fundamental tristă. E despre efemeritatea lucrurilor, pierderi, singurătate, deznădejde, distrageri, despre cum toată lumea aleargă spre nicăieri. E și despre iubire într-o anumită măsură, însă nici ea nu scapă neîntinată, e condiționată de tot felul de detalii sumbre ale existenței fiecărui personaj.
Per ansamblu, romanul e angoasant și un pic nesărat, e ca o mâncare fadă. Are acel iz de praf specific scrierilor post-apocaliptice, căci nici aici nu prea găsim culoare, totul e gri.
"Dar pe lume sunt atât de puține lucruri care să nu fie greșeli. Dimpotrivă, adevărul inimii nu se potrivește mereu cu adevărul lumii. De-asta e viața de neînțeles. Asta e durerea. Asta e suferința. Forța din care ia naștere lumina noastră."
Nu știu în ce măsură aveam nevoie de încă o lectură despre cum se duce naibii tot, sunt destul de optimistă din fire și nici stilul nu m-a sedus de această dată, dar, obiectiv vorbind, e o carte bună, în special pentru cine se delectează cu meditații filosofice funeste.
"Tristețe. Conștiință încărcată. Vinovăție. Cei trei arcași care țintesc fără greșeală și te străpung în inimă."
Arată mai mult
3 din 3 de rezultate
