"Mandru-si cant-un cerb in codru
Haida ler, lerui ler
Mandru-si canta de nu-i modru.
Vanatoru s-o sculatu,
Pusca-n mana si-o luat-o,
Dupa cerb o alergatu,
Sus in munte l-o aflatu,
- Stai, fartat, nu ma pusca,
Ca io nu-s cine gandesti,
Ca-s Ionu, Santionu,
Nanasu lui Dumnezeu..."

Elena-Rodica Giurgiu si-a propus sa realizeze o imagine a mecanismelor inferioare ale poeziei de iarna, in ceea ce are mai semnificativ ca fenomen care provoaca interdisciplinaritatea. Tema i-a pormis sa urmareasca structuri si semnificatii pentru ale caror deslusiri a apelat la etnografie, etnologie, simbologie, mitologie etc. A avut in atentie textul ca fapt literar, cu mecanismele si disponibilitatile specifice de interpretare.

Autoarea se orienteaza bine intr-o problematica dificila si un material stufos. Se realizeaza in cele din urma o monografiei a colindei, pe alte coordonate decat cele de pana acum, plasand colinda in miezul unor conexiuni cu alte specii prin deslusirea unor simboluri, implicatii de diferite naturi. Pasiunea reala pe care o sugereaza tratarea temei, discursul de buna factura stiintifica sunt calitati incontestabile ale acestei cercetari.

Pr. Prof. Univ. Dr. Ovidiu Moceanu