Perfectionismul in copilarie si adolescenta
Perfectionismul in copilarie si adolescenta
Perfectionismul in copilarie si adolescenta. O perspectiva a psihologiei dezvoltarii
"In general, cercetarile despre care vom vorbi in acest capitol nu au explorat posibilitatea existentei unei eterogeneitati in randul copiilor si adolescentilor perfectionisti care se confrunta cu o depresie severa si potential cronica. Vom propune ipoteza conform careia exista mai multe cai si traiectorii ce leaga perfectionismul de depresie; daca asa stau lucrurile, tiparele specifice de expresie a unui simptom difera in functie de natura depresiei persoanei perfectioniste. Hewitt si colegii sai (2017) au descris un tip de "depresie de abandon" care se potriveste cu existenta unei stari de descurajare si detasare in legatura cu izolarea sociala, fie ca aceasta izolare este reala, fie ca este doar o perceptie.
Acest tip de depresie arata rolul factorilor interpersonali in depresia tinerilor cu nivel ridicat de perfectionism. Depresia de abandon a fost descrisa ca fiind o stare subiectiva care apare atunci cand ai un sentiment de gol interior sau de diminuare, ca raspuns la aparenta detasare sau distantare din partea unui apropiat.
Intrucat copiii perfectionisti tind sa le "faca pe plac" celorlalti si fac sacrificii de sine pentru a obtine dragoste si aprobare, unii adolescenti cu depresie seamana cu acei "depresivi prietenosi" descrisi de Hokanson si Butler (1992), pe care acestia ii considerau a fi diferiti de "depresivii agresivi" - a se vedea studiul lor cu privire la colegii de camera din caminele studentesti. Esecul unor copii placuti si blanzi din fire de a obtine dragoste si acceptare va fi atribuit de acestia unor deficite personale.
Inclinatia spre trairea unor stari de frustrare si resentiment in randul tinerilor care nu pot atinge standardele imposibile ce le sunt impuse se reflecta intr-o forma de depresie ostila, calitativ diferita, reflectand tendinta de a merge in contra oamenilor. Aceasta exprimare simptomatica se va regasi cu precadere la adolescentii care sufera fiind expusi unor niveluri extrem de mari de perfectionism prescris social si de critica parentala. Disforia traita de acesti adolescenti va fi legata, posibil chiar inexorabil, de sentimente de furie la adresa celorlalti si chiar la adresa sinelui. Furia si ostilitatea la adresa celorlalti reflecta expunerea cronica la rele tratamente din partea celorlalti si la diverse alte dificultati in copilarie. Copiii care sunt atat narcisici, cat si perfectionisti pot avea o depresie ostila care reflecta rana narcisica ce afecteaza sinele idealizat. Depresia ostila si resentimentele duc la comportamente excesiv de punitive.
Adolescentii deprimati, care nu se simt in stare sa indeplineasca niste asteptari sociale extreme de a fi perfecti, sunt inclinati si sa dezvolte o forma sociala de lipsa de speranta, pe langa demoralizare."
Traim intr-o epoca in care mult prea multi tineri sunt supusi cerintelor de a fi perfecti sau traiesc nevoia de a fi perfecti. Este periculos perfectionismul pentru copii si adolescenti? Cartea de fata prezinta o sinteza a studiilor de ultima ora privind perfectionismul la copii si adolescenti si este structurata in trei sectiuni. Prima parte introduce perfectionismul ca un construct multifatetat si include un capitol despre evaluarea perfectionismului. Partea a doua examineaza perfectionismul din perspectiva dezvoltarii sale, incluzand aici modul in care acesta este exprimat si trait in contexte scolare si sociale. Partea a treia se focalizeaza pe zona clinica, examinand costurile de adaptare pe care le presupune perfectionismul, si propune o serie de abordari vizand reducerea perfectionismului si a caracterului distructiv al acestuia. Informatiile din acest volum vor fi utile atat psihologilor si profesorilor, cat si parintilor care doresc sa afle cum sa-si ajute copiii sa supravietuiasca si sa traiasca o viata buna, cu toata presiunea de a fi perfecti.
Stresul autogenerat este una dintre aceste forme de autodistrugere ce afecteaza viata copiilor si adolescentilor perfectionisti. Perfectionistii isi autogenereaza stresul prin faptul ca se incapataneaza sa atinga standarde imposibile, chiar si atunci cand acest lucru devine contraproductiv. Pot de asemenea sa creeze conflicte prin faptul ca le cer celorlalti sa fie perfecti sau ca interpreteaza un feedback ambiguu din partea celorlalti drept critica sau evaluare nefavorabila. Acest stres poate afecta sanatatea mentala si fizica. - Autorii
Este deosebit de important sa recunoastem ca parintii difera mult unii fata de ceilalti. Parintii care sunt hipercritici si insista ca ai lor copii sa fie perfecti pot invata cum sa aiba reactii si raspunsuri mai putin distructive. Poate chiar mai important este ca acesti parinti pot beneficia de pe urma unor discutii unde se face diferenta intre a nazui spre excelenta si a nazui spre perfectiune, aratandu-se cum presiunea excesiva poate dauna performantei. - Autorii
Traducere din limba engleza de Ruxandra Radulescu.
Fragment din cartea "Perfectionismul in copilarie si adolescenta" de Gordon L. Flet, Paul L. Hewitt:Traducere din limba engleza de Ruxandra Radulescu.
"In general, cercetarile despre care vom vorbi in acest capitol nu au explorat posibilitatea existentei unei eterogeneitati in randul copiilor si adolescentilor perfectionisti care se confrunta cu o depresie severa si potential cronica. Vom propune ipoteza conform careia exista mai multe cai si traiectorii ce leaga perfectionismul de depresie; daca asa stau lucrurile, tiparele specifice de expresie a unui simptom difera in functie de natura depresiei persoanei perfectioniste. Hewitt si colegii sai (2017) au descris un tip de "depresie de abandon" care se potriveste cu existenta unei stari de descurajare si detasare in legatura cu izolarea sociala, fie ca aceasta izolare este reala, fie ca este doar o perceptie.
Acest tip de depresie arata rolul factorilor interpersonali in depresia tinerilor cu nivel ridicat de perfectionism. Depresia de abandon a fost descrisa ca fiind o stare subiectiva care apare atunci cand ai un sentiment de gol interior sau de diminuare, ca raspuns la aparenta detasare sau distantare din partea unui apropiat.
Intrucat copiii perfectionisti tind sa le "faca pe plac" celorlalti si fac sacrificii de sine pentru a obtine dragoste si aprobare, unii adolescenti cu depresie seamana cu acei "depresivi prietenosi" descrisi de Hokanson si Butler (1992), pe care acestia ii considerau a fi diferiti de "depresivii agresivi" - a se vedea studiul lor cu privire la colegii de camera din caminele studentesti. Esecul unor copii placuti si blanzi din fire de a obtine dragoste si acceptare va fi atribuit de acestia unor deficite personale.
Inclinatia spre trairea unor stari de frustrare si resentiment in randul tinerilor care nu pot atinge standardele imposibile ce le sunt impuse se reflecta intr-o forma de depresie ostila, calitativ diferita, reflectand tendinta de a merge in contra oamenilor. Aceasta exprimare simptomatica se va regasi cu precadere la adolescentii care sufera fiind expusi unor niveluri extrem de mari de perfectionism prescris social si de critica parentala. Disforia traita de acesti adolescenti va fi legata, posibil chiar inexorabil, de sentimente de furie la adresa celorlalti si chiar la adresa sinelui. Furia si ostilitatea la adresa celorlalti reflecta expunerea cronica la rele tratamente din partea celorlalti si la diverse alte dificultati in copilarie. Copiii care sunt atat narcisici, cat si perfectionisti pot avea o depresie ostila care reflecta rana narcisica ce afecteaza sinele idealizat. Depresia ostila si resentimentele duc la comportamente excesiv de punitive.
Adolescentii deprimati, care nu se simt in stare sa indeplineasca niste asteptari sociale extreme de a fi perfecti, sunt inclinati si sa dezvolte o forma sociala de lipsa de speranta, pe langa demoralizare."
95.00Lei
95.00Lei
Primesti 95 puncte
In stoc
Estimare livrare luni, 23 iunie - joi, 26 iunie
Descrierea produsului
Perfectionismul in copilarie si adolescenta. O perspectiva a psihologiei dezvoltarii
"In general, cercetarile despre care vom vorbi in acest capitol nu au explorat posibilitatea existentei unei eterogeneitati in randul copiilor si adolescentilor perfectionisti care se confrunta cu o depresie severa si potential cronica. Vom propune ipoteza conform careia exista mai multe cai si traiectorii ce leaga perfectionismul de depresie; daca asa stau lucrurile, tiparele specifice de expresie a unui simptom difera in functie de natura depresiei persoanei perfectioniste. Hewitt si colegii sai (2017) au descris un tip de "depresie de abandon" care se potriveste cu existenta unei stari de descurajare si detasare in legatura cu izolarea sociala, fie ca aceasta izolare este reala, fie ca este doar o perceptie.
Acest tip de depresie arata rolul factorilor interpersonali in depresia tinerilor cu nivel ridicat de perfectionism. Depresia de abandon a fost descrisa ca fiind o stare subiectiva care apare atunci cand ai un sentiment de gol interior sau de diminuare, ca raspuns la aparenta detasare sau distantare din partea unui apropiat.
Intrucat copiii perfectionisti tind sa le "faca pe plac" celorlalti si fac sacrificii de sine pentru a obtine dragoste si aprobare, unii adolescenti cu depresie seamana cu acei "depresivi prietenosi" descrisi de Hokanson si Butler (1992), pe care acestia ii considerau a fi diferiti de "depresivii agresivi" - a se vedea studiul lor cu privire la colegii de camera din caminele studentesti. Esecul unor copii placuti si blanzi din fire de a obtine dragoste si acceptare va fi atribuit de acestia unor deficite personale.
Inclinatia spre trairea unor stari de frustrare si resentiment in randul tinerilor care nu pot atinge standardele imposibile ce le sunt impuse se reflecta intr-o forma de depresie ostila, calitativ diferita, reflectand tendinta de a merge in contra oamenilor. Aceasta exprimare simptomatica se va regasi cu precadere la adolescentii care sufera fiind expusi unor niveluri extrem de mari de perfectionism prescris social si de critica parentala. Disforia traita de acesti adolescenti va fi legata, posibil chiar inexorabil, de sentimente de furie la adresa celorlalti si chiar la adresa sinelui. Furia si ostilitatea la adresa celorlalti reflecta expunerea cronica la rele tratamente din partea celorlalti si la diverse alte dificultati in copilarie. Copiii care sunt atat narcisici, cat si perfectionisti pot avea o depresie ostila care reflecta rana narcisica ce afecteaza sinele idealizat. Depresia ostila si resentimentele duc la comportamente excesiv de punitive.
Adolescentii deprimati, care nu se simt in stare sa indeplineasca niste asteptari sociale extreme de a fi perfecti, sunt inclinati si sa dezvolte o forma sociala de lipsa de speranta, pe langa demoralizare."
Traim intr-o epoca in care mult prea multi tineri sunt supusi cerintelor de a fi perfecti sau traiesc nevoia de a fi perfecti. Este periculos perfectionismul pentru copii si adolescenti? Cartea de fata prezinta o sinteza a studiilor de ultima ora privind perfectionismul la copii si adolescenti si este structurata in trei sectiuni. Prima parte introduce perfectionismul ca un construct multifatetat si include un capitol despre evaluarea perfectionismului. Partea a doua examineaza perfectionismul din perspectiva dezvoltarii sale, incluzand aici modul in care acesta este exprimat si trait in contexte scolare si sociale. Partea a treia se focalizeaza pe zona clinica, examinand costurile de adaptare pe care le presupune perfectionismul, si propune o serie de abordari vizand reducerea perfectionismului si a caracterului distructiv al acestuia. Informatiile din acest volum vor fi utile atat psihologilor si profesorilor, cat si parintilor care doresc sa afle cum sa-si ajute copiii sa supravietuiasca si sa traiasca o viata buna, cu toata presiunea de a fi perfecti.
Stresul autogenerat este una dintre aceste forme de autodistrugere ce afecteaza viata copiilor si adolescentilor perfectionisti. Perfectionistii isi autogenereaza stresul prin faptul ca se incapataneaza sa atinga standarde imposibile, chiar si atunci cand acest lucru devine contraproductiv. Pot de asemenea sa creeze conflicte prin faptul ca le cer celorlalti sa fie perfecti sau ca interpreteaza un feedback ambiguu din partea celorlalti drept critica sau evaluare nefavorabila. Acest stres poate afecta sanatatea mentala si fizica. - Autorii
Este deosebit de important sa recunoastem ca parintii difera mult unii fata de ceilalti. Parintii care sunt hipercritici si insista ca ai lor copii sa fie perfecti pot invata cum sa aiba reactii si raspunsuri mai putin distructive. Poate chiar mai important este ca acesti parinti pot beneficia de pe urma unor discutii unde se face diferenta intre a nazui spre excelenta si a nazui spre perfectiune, aratandu-se cum presiunea excesiva poate dauna performantei. - Autorii
Traducere din limba engleza de Ruxandra Radulescu.
Fragment din cartea "Perfectionismul in copilarie si adolescenta" de Gordon L. Flet, Paul L. Hewitt:Traducere din limba engleza de Ruxandra Radulescu.
"In general, cercetarile despre care vom vorbi in acest capitol nu au explorat posibilitatea existentei unei eterogeneitati in randul copiilor si adolescentilor perfectionisti care se confrunta cu o depresie severa si potential cronica. Vom propune ipoteza conform careia exista mai multe cai si traiectorii ce leaga perfectionismul de depresie; daca asa stau lucrurile, tiparele specifice de expresie a unui simptom difera in functie de natura depresiei persoanei perfectioniste. Hewitt si colegii sai (2017) au descris un tip de "depresie de abandon" care se potriveste cu existenta unei stari de descurajare si detasare in legatura cu izolarea sociala, fie ca aceasta izolare este reala, fie ca este doar o perceptie.
Acest tip de depresie arata rolul factorilor interpersonali in depresia tinerilor cu nivel ridicat de perfectionism. Depresia de abandon a fost descrisa ca fiind o stare subiectiva care apare atunci cand ai un sentiment de gol interior sau de diminuare, ca raspuns la aparenta detasare sau distantare din partea unui apropiat.
Intrucat copiii perfectionisti tind sa le "faca pe plac" celorlalti si fac sacrificii de sine pentru a obtine dragoste si aprobare, unii adolescenti cu depresie seamana cu acei "depresivi prietenosi" descrisi de Hokanson si Butler (1992), pe care acestia ii considerau a fi diferiti de "depresivii agresivi" - a se vedea studiul lor cu privire la colegii de camera din caminele studentesti. Esecul unor copii placuti si blanzi din fire de a obtine dragoste si acceptare va fi atribuit de acestia unor deficite personale.
Inclinatia spre trairea unor stari de frustrare si resentiment in randul tinerilor care nu pot atinge standardele imposibile ce le sunt impuse se reflecta intr-o forma de depresie ostila, calitativ diferita, reflectand tendinta de a merge in contra oamenilor. Aceasta exprimare simptomatica se va regasi cu precadere la adolescentii care sufera fiind expusi unor niveluri extrem de mari de perfectionism prescris social si de critica parentala. Disforia traita de acesti adolescenti va fi legata, posibil chiar inexorabil, de sentimente de furie la adresa celorlalti si chiar la adresa sinelui. Furia si ostilitatea la adresa celorlalti reflecta expunerea cronica la rele tratamente din partea celorlalti si la diverse alte dificultati in copilarie. Copiii care sunt atat narcisici, cat si perfectionisti pot avea o depresie ostila care reflecta rana narcisica ce afecteaza sinele idealizat. Depresia ostila si resentimentele duc la comportamente excesiv de punitive.
Adolescentii deprimati, care nu se simt in stare sa indeplineasca niste asteptari sociale extreme de a fi perfecti, sunt inclinati si sa dezvolte o forma sociala de lipsa de speranta, pe langa demoralizare."
Detaliile produsului
De acelasi autor
-
Price
76.00 Lei
76.00 Lei
