Bianca Bosker a absolvit Universitatea Princeton si locuieste la New York. Articolele ei despre gastronomie, vinuri, arhitectura si tehnologie au fost publicate in Atlantic, T (revista de style a publicatiei de prestigiu New York Times), Food & Wine, Wall Street Journal, Guardian si The New Republic, precum si in The New Yorker, fiind rasplatite cu nenumarate premii din partea Society of American Business Editors and Writers si din partea Society of Professional Journalists. Este autoarea volumului Original Copies: Architectural Mimicry in Contemporary China, prima relatare completa a miscarii „duplitecture” din China – o explorare critica a culturii chineze de copiere.

 

Daca va place vinul si sunteti interesati de subtilitatile lui rafinate, veti descoperi o carte minunata! Daca nu va intereseaza vinul, dar va plac povestile subtile si rafinate, veti descoperi o carte minunata! Umor, autoironie, psihologie, chimie cerebrala si secretele celor care au facut din vin o pasiune, o profesie si o arta: somelierii – cei care dau raspuns la toate intrebarile fara raspuns.

 

Este vinul cu adevarat o arta? Raspun­sul tine mai degraba de felul cum definiti arta decat de ceea ce ganditi despre vin si de aceea este o intrebare filozofica profunda, la care n-ar trebui sa raspunda cei care vin cu sticluta de buzunar la o bacanala cu vinuri de o mie de dolari sticla.

 

[…] Cand comanzi o sticla de vin, trebuie sa oferi doar doua informatii. Prima – care iti este bugetul. Si sa nu fii rusinat. Sa nu fii stanjenit. Toti avem un buget. Iar a doua informatie – care este gustul tau preferat. Aici poti fi foarte explicit, de pilda sa spui „Aseara am baut un pinot noir Adelsheim Oregon incredibil – aveti ceva asemanator?“ Sau poti fi foarte vag, de exemplu, „Imi plac chestiile cu miros de piersica“.  Pornind de aici, daca ai un somelier bun, el te va putea conduce spre nestematele ascunse din meniu. Si trebuie sa spun ca este o incantare sa poti purta o conversatie cu cineva despre ceea ce-i place si sa-l porti intr-o calatorie prin paharul acela de vin, deoarece asta inseamna de fapt un pahar de vin bun. Nu credeam asta la inceput, dar am ajuns s-o consider realmente ca pe un mod de a calatori prin timp si spatiu fara macar sa te ridici de pe scaun… Epifania vinului a sosit pentru mine cumva altfel: in fata unui monitor de computer. Si nici macar nu beam, ci ma uitam la alti oameni care beau. (Autoarea)