Cercetarea noastra se va intinde pe o durata de timp uluitoare. Intreaga istorie a omului s-a desfasurat in esenta pe o harta statica – intr-un singur cadru din filmul Pamantului.

 

Dar lumea nu a aratat intotdeauna asa si, chiar daca oceanele si continentele isi schimba pozitia in intervale de timp lente din punct de vedere geologic, vechile suprafete ale Pamantului ne-au influentat foarte mult istoria.

 

Vom analiza natura schimbatoare a Pamantului si evolutia vietii de pe planeta din ultimele cateva miliarde de ani; evolutia omului de la stramosii nostri, primatele, in ultimele cinci milioane de ani; evolutia aptitudinilor umane si raspandirea in intreaga lume, in ultimele sute de mii de ani; progresul civilizatiei in ultimii zece mii de ani; cele mai recente tendinte ale comertului, industrializarii si globalizarii din ultimul mileniu; si, in cele din urma, modul in care am ajuns sa intelegem aceasta minunata istorie a originii in ultimul secol.

 

Lewis Ryan Dartnell este autor, prezentator de programe stiintifice la radio si la televiziune si profesor de stiintele comunicarii la Universitatea Westminster.

 

S-a nascut in 1980 in Marea Britanie, dar si-a petrecut mare parte din copilarie in strainatate, insotindu-si tatal care era inginer la British Airways. A obtinut un masterat in biologie la Oxford si un doctorat in astrobiologie la University College, Londra.

 

Dintre cartile sale amintim Life in the Universe (Viata in univers) si The Knowledge: How to Rebuild Civilization in the Aftermath of a Cataclysme (Cunoasterea: cum poate fi cladita civilizatia dupa un cataclism) .

Fragment din volumul "Origini. Cum a modelat Pamantul istoria omenirii" de Lewis Dartnell:

 

"Propria noastra specie s-a raspandit in afara Africii in urma cu aproximativ 60000 de ani, dupa cum vom vedea in capitolul urmator. Ne-am intalnit cu urmasii valurilor anterioare de hominizi migranti - neandertalienii si denisovanii - in timp ce ne deplasam prin Europa si Asia, dar ambele specii au disparut in urma cu aproape 40000 de ani, ramanand doar oamenii moderni din punct de vedere anatomic. Dupa apogeul diversitatii speciilor de hominizi din Africa de acum aproximativ doua milioane de ani, prin intermediul interactiunilor noastre si prin incrucisarea cu specii umane foarte apropiate, pe masura ce ne deplasam prin Eurasia, Homo sapiens a devenit o specie singuratica. Astazi suntem unicii supravietuitori ai genului nostru, ba chiar si al intregului arbore genealogic al hominizilor.

Acest lucru este o curiozitate in sine. Stim din dovezi arheologice extinse ca neandertalienii erau ei insisi o specie extrem de adaptabila si de inteligenta. Isi confectionau unelte de piatra si vanau cu sulite, stapaneau focul si, probabil, isi impodobeau corpurile si isi ingropau mortii. De asemenea, erau mai puternici decat noi, Homo sapiens, din punct de vedere fizic, dar, de indata ce am ajuns in Europa, neandertalienii au disparut. Este posibil sa nu fi rezistat conditillor climatice grele din inima epocii glaciare (desi coincidenta stranie cu sosirea noastra ar parea sa contrazica aceasta interpretare), sau poate ca oamenii moderni din punct de vedere anatomic au avut conflicte violente cu acesti europeni preexistenti pe care i-au macelarit. Cea mai plauzibila explicatie insa este ca, pur si simplu, am concurat cu ei pentru resurse din mediul comun si am castigat. Se considera ca noi, oamenii moderni, aveam o capacitate mai mare a limbajului si, drept urmare, si de coordonare sociala si de inovatie, precum si avansate de faurire a uneltelor si, in ciuda faptului ca ne-am raspandit din Africa tropicala mai tarziu, puteam mesteri ace de cusut, facandu-ne astfel vesminte mai calduroase si mai confortabile, pe masura ce epoca glaciara se adancea in vremuri din ce in ce mai aspre.

Oamenii au dominat neandertalienii cu ajutorul creierului, nu al muschilor, si ulterior au ajuns sa domine lumea, iar motivul pentru care s-a intamplat acest lucru este, probabil, faptul ca stramosii nostri au avut o istorie evolutiva mai indelungata in clima extrem de schimbatoare a Africii de Est, care i-a obligat sa dezvolte o mai mare versatilitate si inteligenta decat neanderthalienii. Noi am petrecut mai mult timp adaptandu-ne la variabilitatea umed-uscat a Vaii Marelui Rift, iar acest lucru ne-a facut sa ne descurcam si in diferitele climate pe care le-am intalnit in restul lumii, inclusiv in clima perioadelor glaciare din emisfera nordica.”