Orasul este terenul meu de joaca, plin cu locuri vechi si familiare din copilarie, dar si cu locuri noi si combinatii miraculoase de amintiri, vise, dorinte implinite. El este sursa misterelor si bucuriilor, este locul intim unde strazile Imaginatiei se impletesc dupa logica inimii. Organele lui sunt case, conace, castele si catedrale, venele lui sunt strazi, canale, carari, catacombe si poduri. In el, ruinele si cimitirele sunt rezultatul Orasul respira si creste, lasand in urma tesuturi moarte din beton, cabluri si tevi, regenerandu-se, dar nu doarme niciodata. Misterul lui este dat de acel ceva dincolo de suma cladirilor si oamenilor din organismul lui si spiritul lui pluteste in aer, zi si noapte, in baruri, in biserici, in cafenele, in salile operei si filarmonicii, in statiile de tramvai sau de metrou; este impresia intregului ansamblu impregnata in ziduri.