Romanul Omida demonstreaza, o data in plus, virtuozitatea narativa a lui Fowles, pasiunea sa pentru istorie, ocultism si stiintele naturii, dar si preocuparea pentru tot ceea ce tine de iluzie si mister. Descriind evolutia unei secte din secolul al XVI-lea, insa cu permanente trimiteri la lumea contemporana, cartea lui Fowles este o metafora complexa a ambiguitatii si ambivalentei, pornind chiar de la titlu. Dupa cum explica insusi autorul, termenul englezesc maggot („omida”) avea odinioara si sensul de „toana, capriciu”, fiind, de asemenea, utilizat pentru a desemna melodiile unor dansuri care nu aveau o denumire proprie. Nici biografie, nici istorie, nici pe de-a-ntregul fictiune sau, mai curind, cite ceva din toate acestea, romanul Omida retine si amplifica semnificatia multipla a cuvintului-titlu.