Istorioare moral-religioase culese si prelucrate de Pr. Valeriu Dobrescu

Preotul satului murise fara presimtiri si boala lunga. Intre scoartele unui registru, legat pe la mijloc cu un snur gros, preotul tinea actele familiei, atestatele lui de studii, pomelnicul neamului sau preotesc si tot ceea ce era mai tainic. Murind, fara sa aleaga si sa opreasca pentru stirea celorlalti numai ceea ce era de stiut, trebuia ca cineva sa umble dupa moartea preotului printre aceste hartii, dar sa si inteleaga ca acolo sunt taine adevarate, pe care sa le pastreze cu aceeasi sfintenie. Intre copiii preotului, unul era tot preot. Dupa inmormantarea tatalui, el trebuia sa oranduiasca in sat toate cele duhovnicesti si preotesti: sa pomeneasca pana la implinirea anului toate pomelnicele si sa incheie socotelile banesti ale parohiei. Asa i-a venit randul si registrului, cuprinzand actele preotului si tainele parohiei.