Dreptul se insinueaza in viata cotidiana, fiind elogiat sau criticat, dupa caz. Rareori ne oprim insa din aprecierile noastre instrumentale asupra sa, pentru a pati pe taram reflexiv si a-l analiza cu adevarat. Ce este, in fond, dreptul?
 

Aceasta carte nu se doreste o incursiune in dreptul dogmatic, ci incearca sa ofere cateva posibile (fara indoiala, nu singurele posibile) raspunsuri la intrebarea fundamentala evocata. Analiza pe care autoarele o propun este deci metaconceptuala, caci ea transforma dreptul ca fenomen epistemic (drept – disciplina), hermeneutic (drept – interpretare) si social (drept – cultura) in propriul obiect de studiu, interesandu-se, printre altele, cum se preda dreptul, in special in traditia romano-germanica, cum este gandit dreptul, mai ales de cei care il cerceteaza, si cum se pozitioneaza dreptul in raport cu societatea pe care o reglementeaza.
 

Autoarele incearca, astfel, sa relativizeze unele presupozitii traditionale ale dreptului, propunand o deteritorializare a mintii juristului si invitand alti specialisti si publicul larg sa cunoasca un altfel de drept, mai putin egocentric, mai reflexiv si, deci, deschis catre dialogul cu alte lumi disciplinare si cu societatea.