George Banu scrie despre o istorie ce se conjuga la prezent doar privind spre trecutul fastuos al saloanelor de altadata, luminate de candelabrele maiestuoase, a caror splendoare frapeaza si astazi. In teatru, in marile montari care au ramas emblematice, de la Thomas Ostermeier la Andrei Serban, candelabrul ghideaza emotia spectatorului in noaptea pe care artistii incearca sa o reinvie. Pentru George Banu, candelabrul este un rege decazut, el este astrul noptii, el marcheaza frumusetea unei disparitii anuntate, el e cel care sfideaza prin excelenta economia, ratiunea, oportunul, cel care reuseste sa recompuna somptuos un trecut nostalgic, melancolic. Astazi, candelabrul isi face simtita prezenta tocmai prin absenta, iar in ultima sa carte, O lumina in inima noptii, George Banu ne conduce prin viata intima a rafinamentului, a elegantei, a luminii de altadata.