Cartea domnului Stefan Munteanu este o bine venita sinteza asupra unei teme care, tocmai pentru ca a fost ras-discutata inca de la primele texte dedicate poetului, facea imperios necesara o perspectiva totalizatoare si rezumativa: filosofia eminesciana. Romanticul Eminescu vedea in poezie o cale regala de a patrunde spre secretele ultime ale lumii, si ca atare filosofia era, cumva, cealalta aripa necesara acestui zbor. Oarecum am putea face o paralela asa cum fizica actuala a particulelor elementare se ciocneste inevitabil cu intrebarile ancestrale ale filosofarii. In acest prim volum al unei serii care se vrea exhaustive intalnim analize detaliate de la Titu Maiorescu (fericit sa ilustreze spiritul metafizic si kantian al Junimii prin creatia unui poet de geniu) la Tudor Vianu. Trecand prin mai putin cunoscutii Sterian Dumbrava sau Henrieta Sachelarie. Sigur, cum preciza deja teoretic Maiorescu in O cercetare critica si sublinia cu invartosare Calinescu in monografia sa clasica asupra operei, poezia nu poate fi redusa la si nici macar inteleasa prin filozofie, care este domeniul conceptualului. Cele doua se intalnesc insa sub zodia acelorasi intrebari. In acest context este discutata si chestiunea atat de fragila a pesimismului eminescian. O cultura matura are nevoie ca de aer de astfel de recapitulari si completari periodice ale marilor sale teme.