Miezul naratiunii si partea ei importanta o constituie intalnirea cu Imparatul si evocarea acestuia dintr-o multitudine de planuri: prin observatiile personale ale lui De Laval (in imprejurari si ambiante mereu schimbate), prin povestirile unor personaje din intimitatea lui Napoleon, prin propriile istorisiri ale acestuia, prin convorbirile si reactiile celor din jurul lui fata de tot ce face el etc.

De altfel, insusi autorul e nevoit sa recunoasca, spre finalul cartii, ca ceea ce da greutate povestirii e tocmai prezenta in cadrul ei a Imperatorului: „Poate ca (povestirea) - scrie el - n-ar fi fost asa de interesanta, daca nu introduceam figura Imparatului, care, pretutindeni unde apare, eclipseaza pe celelalte, intocmai dupa cum soarele eclipseaza stelele.“ - I. Oprisan