De multe ori citesc o poezie si desi mesajul ei inca mai ramane cu mine , din motive obiective nu-i las ceva scris, dar in timp revin sa o recitesc..Asa mi s-a intamplat si cu sensibila poezie "As plange azi mormantul" autor Serban Vasile. Versurile acestei poezii sunt atat de puternice in trairea unui regret, a unei dureri suferita de pierderea tatalui incat versurile s-au induiosat , fiecare vers a venit cu poezia lui, empatizand cu poetul...poate mai mult decat ar putea cineva sa o faca fata de cel care "As rascoli pamantul sa-nec durerea-n sange/ As mangaia pamantul cu lacrimile-mi triste"...Am simtit misiunea acestei poezii ca a unui salvator pentru un suflet atat de trist incat ar face imposibilul numai sa-l readuca pe tatal la viata si ea poezia ramane alaturi cand poetul ramane el si tristetea lui. M-a impresionat si valoarea talentului poetic care a irupt intr-o creatie ce ocupa un loc special , onorant printre poezii. Am trait durerea versurilor, cu atat mai mult ca sunt marcata cu aceasta durere personala.. - Silvia Mihalach