Bhagavad-Gita este in fapt un dialog intre Narayana, Sinele Suprem, si Arjuna, Sinele intrupat, pe care Narayana doreste sa il ilumineze. Traditia ne spune ca acest dialog a fost scris cu slove de catre Vyasa, un intelept din vechime, renumit pentru cunoasterea sa. Acest dialog dintre Narayana si Arjuna are loc in cadrul grandioasei epopei Mahabharata, binecuvantand cititorii cu nectarul etern al filosofiei advaita, cea care alunga suferintele existentei fiintelor umane.

 

Structurata ca o serie de discursuri asupra celor optsprezece capitole ale lucrarii fundamentale Bhagavad-Gita, aceasta carte reprezinta totodata un ghid practic pentru a ne elibera din suferintele vietii cotidiene, oferindu-ne perspectiva trarii permanente in gloria divina. Ni se prezinta solutia spirituala corecta prin aplicarea invataturilor din Bhagavad Gita pentru fiecare problema ce ar putea sa ne apara.

 

Textul acestei carti ne inspira sa traim in unitate iubitoare si in comuniune permanenta cu Divinitatea. 

 

In traducere romaneasca, Vanamali semnifica o ghirlanda de flori salbatice dintre care tulsi (busuiocul indian) este de baza. Aceasta ghirlanda este purtata in mod traditional de catre Vishnu/Krishna. Mataji Devi este fondatoarea si presedinta organizatiei Vanamali Gita Yoga Ashram Trust, dedicata raspandirii intelepciunii Sanatana Dharma si realizarii de acte caritabile pentru copii. Locuieste in ashrama-ul Vanamali din Rishikesh, in nordul Indiei.
 

Pana cand nu avem curajul sa acceptam existenta asa cum este ea, nu vom fi niciodata capabili sa gasim solutii la cererile ei, adesea conflictuale. Armonia trebuie sa fie urmarita si obtinuta chiar si atunci cand trebuie sa trecem prin vremuri de discordie. Razboiul si distrugerea nu sunt, bineinteles, de dorit, insa atunci cand sunt inevitabile, ele par sa fie principiul nu doar al vietii noastre materiale, ci si al vietii noastre spirituale. Viata este adeseori un camp de lupta intre fortele binelui si raului, iar fiinta umana este asezata in centrul acestui camp, care este cand strabatut de bine, cand inecat de rau. Fortele raului, asa cum sunt ele prezentate in Mahabharata, par sa fie cu mult mai puternice decat fortele binelui, si este evident doar o aparenta. Aidoma lui Arjuna, si noi suntem asezati in acest tinut pustiu, situat intre cele doua forte opuse, intrebandu-ne cum am putea sa ne conducem mai bine carul de lupta printre ele, astfel incat

sa fim victoriosi. In fiecare clipa suntem fortati sa luam o decizie, ori alta. Tulburati si sfasiati intre aceste doua forte de neimpacat din propria noastra natura, adesea nu stim ce anume sa facem. Chiar si in interiorul corpului nostru fizic pare sa se duca o lupta continua intre fortele atacatoare ale germenilor, bolilor, batranetii si mortii, si organismul care se apara in permanenta si cauta cu vitejie sa reziste si sa protejeze citadela trupului, lupta pe care o castiga la inceput si pe care o pierde, intr-un sfarsit. Nimeni nu poate pretinde ca este in intregime non-violent, daca nu a experimentat niciodata violenta.

Universul, aidoma trupurilor noastre, este caracterizat de o activitate extraordinara, plina de conflicte si lupte. Lumea in care traim este o lume teribila, periculoasa si distructiva. In aceasta lume devoratoare, fiinta umana inainteaza, pastrand un echilibru precar intre fortele binelui si raului din interiorul si exteriorul ei. Cu fiecare pas pe care il face, ceva este sfaramat ori distrus, fie ca ea isi doreste sau nu aceasta. Indiferent cat de mare este credinta noastra in ahimsa sau non-violenta, fiecare suflare de viata este de asemenea si o suflare de moarte. Si exista toate sansele ca fiecare suflare pe care o avem sa fie ultima din aceasta viata. Cu fiecare suflare pe care o avem, noi ucidem un milion de bacterii microscopice. Ca nou-nascuti, noi intram pe acest camp de lupta, acest Kurukshetra al vietii, cu un tipat, dupa ce am petrecut multe ore in iesirea stramta a uterului, si multe luni ghemuiti si contorsionati in pantecele mamei noastre. Odata ajunsi afara in lume, noi ne jucam rolul din drama vietii pe o scena pe care aparent nu noi am creat-o, si urmand un scenariu pe care aparent nu noi l-am ales! Intr-un sfarsit, iesim de pe scena, cu un strigat de durere si teama, fara sa stim ce ne asteapta."