Ne vedem ieri

De (autor): Rachel Lynn Solomon

0
(0 review-uri)
Ne vedem ieri - Rachel Lynn Solomon
Rasfoieste

Ne vedem ieri

De (autor): Rachel Lynn Solomon

0
(0 review-uri)
Bestseller The New York Times

Dupa experienta haotica a liceului, Barret sperase ca va avea parte de un nou inceput, dar totul merge prost din prima zi de facultate. Cand se trezeste a doua zi, isi da seama perplexa ca traieste din nou ziua anterioara. Afla ca nu e singura in situatia asta - Miles este blocat de luni bune in bucla temporala. Dupa ce incercarile ei esueaza, accepta sa lucreze cu el pentru a gasi o cale de iesire. Impreuna exploreaza partea misterioasa a universitatii si se aventureaza in calatorii provocatoare si romantice. Pe masura ce se indragostesc unul de celalalt, ei se intreaba: ce se va intampla cu relatia lor daca vor ajunge in sfarsit la ziua de maine?

Cum ar fi sa traiesti prima zi de facultate la nesfarsit?
- Vorbesc serios. M-as putea trezi in aceeasi zi de o mie de ori, iar fiecare ar fi diferita datorita tie. Fiecare ar fi extraordinara. Datorita tie.
- Te iubesc, zic eu si ma incearca imediat o senzatie de bine. Si promit ca te voi iubi si maine.

O poveste magica, emotionanta si romantica de la autoarea romanului Today Tonight Tomorrow. - Publishers Weekly

Traducere din limba engleza de Simona Tatu.

 
Fragment din cartea "Ne vedem ieri" de Rachel Lynn Solomon:

"Undeva, se aude o alarma.
Imi suna imediat familiar, desi n-o mai auzisem din iunie. O oprisem pe perioada verii, iar cu cateva zile inainte de a ma muta la camin am ascultat un timp indelungat fiecare ton de alarma in parte inainte sa o aleg pe cea pe care am folosit-o tot timpul de cand am telefonul acesta. Insistenta, dar nu foarte intruziva. Repetitiva, dar nu enervanta. Genul acela de alarma pe care ma surprind fredonandu-l cateodata, convinsa ca este o melodie adevarata.
Si... suna in continuare.
Ma rostogolesc si bajbai dupa telefon pe noptiera. Doar ca... nu e noptiera mea de la casa din Mercer Island, cea din lemn pe care am gasit-o impreuna cu mama intr-un magazin vintage si ne-am indragostit de ea, cu picioarele curbate si cu marginile festonate. Suprafata e mai fina. Mai rece.
Olmsted, imi spun si, intr-o secunda, amintirile ma inunda cu viteza. Intr-un final, apas cu degete lenese butonul de snooze. Inima imi bubuie in piept, intredeschid un ochi, clipesc de cateva ori si observ cu coada ochiului data de pe ecranul telefonului.
Joi.
Joi.
22 septembrie, 7:15. 7: 16 acum, din moment ce mi-a luat atat de mult timp sa gasesc butonul de snooze.
Ma trezesc cu o smucitura, simt o ameteala in cap pentru ca ma ridic prea rapid, nu sunt inca pregatita sa sarbatoresc. Amintirea zilei de ieri e estompata. Se stinsese lumina, iar liftul incepuse sa coboare... iar apoi nimic. Gol.
Am nevoie de mai multe dovezi. Pentru ca oamenii de stiinta buni trebuie sa-si testeze ipotezele, derulez prin aplicatia de stiri, conturi de social media, calendare.
Joi.
Joi.
Un genial, superb, magic nenorocit de joi.
Alarma rasuna din nou si, Dumnezeule, ce sunet maret mi se pare!
Ar trebui sa fie coloana sonora pentru filme. Sa se scrie simfonii intregi.
Opresc alarma pe bune de data aceasta si strang telefonul la piept, fara sa-mi pot stavili un ranjet cand simt curgandu-mi prin vene cea mai dulce relaxare. Pentru cateva momente prelungi, respir doar. Savurez. Desfatandu-ma.
A functionat.
Raspunsul a fost tot timpul acesta, sub noi in sensul cel mai propriu.
Cand imi iau ochelarii de pe birou, vad ca celalalt pat e ocupat, iar parul roscat al lui Lucie este revarsat peste perna. Daca ea n-ar fi aici, as pune muzica la maximum, m-as ridica din pat dansand si as deschide larg fereastra ca sa trag in piept aerul rece al zilei de joi.
S-a facut aproape sapte si jumatate, iar cursul meu de joi incepe la... trecuse atat de mult timp, incat trebuie sa ma uit in orar... ora zece. Dar nu mai vreau sa zabovesc in pat nicio secunda in plus. Imi retin un chicot cand imi dau seama ca azi e in sfarsit ziua de nastere a lui Miles si ma intreb daca am timp suficient sa gasesc niste baloane inainte de primul curs. Azvarl deoparte asternuturile si ma indrept catre dulap, intinzand instinctiv mana catre jeansii mei perfect-imperfecti.
Cand mi-i trag in sus pe picioare si peste solduri, se desprinde primul nasture."
Citeste mai mult

-20%

PRP: 54.99 Lei

!

Acesta este Pretul Recomandat de Producator. Pretul de vanzare al produsului este afisat mai jos.

43.99Lei

43.99Lei

54.99 Lei

Primesti 43 puncte

Important icon msg

Primesti puncte de fidelitate dupa fiecare comanda! 100 puncte de fidelitate reprezinta 1 leu. Foloseste-le la viitoarele achizitii!

In stoc

Descrierea produsului

Bestseller The New York Times

Dupa experienta haotica a liceului, Barret sperase ca va avea parte de un nou inceput, dar totul merge prost din prima zi de facultate. Cand se trezeste a doua zi, isi da seama perplexa ca traieste din nou ziua anterioara. Afla ca nu e singura in situatia asta - Miles este blocat de luni bune in bucla temporala. Dupa ce incercarile ei esueaza, accepta sa lucreze cu el pentru a gasi o cale de iesire. Impreuna exploreaza partea misterioasa a universitatii si se aventureaza in calatorii provocatoare si romantice. Pe masura ce se indragostesc unul de celalalt, ei se intreaba: ce se va intampla cu relatia lor daca vor ajunge in sfarsit la ziua de maine?

Cum ar fi sa traiesti prima zi de facultate la nesfarsit?
- Vorbesc serios. M-as putea trezi in aceeasi zi de o mie de ori, iar fiecare ar fi diferita datorita tie. Fiecare ar fi extraordinara. Datorita tie.
- Te iubesc, zic eu si ma incearca imediat o senzatie de bine. Si promit ca te voi iubi si maine.

O poveste magica, emotionanta si romantica de la autoarea romanului Today Tonight Tomorrow. - Publishers Weekly

Traducere din limba engleza de Simona Tatu.

 
Fragment din cartea "Ne vedem ieri" de Rachel Lynn Solomon:

"Undeva, se aude o alarma.
Imi suna imediat familiar, desi n-o mai auzisem din iunie. O oprisem pe perioada verii, iar cu cateva zile inainte de a ma muta la camin am ascultat un timp indelungat fiecare ton de alarma in parte inainte sa o aleg pe cea pe care am folosit-o tot timpul de cand am telefonul acesta. Insistenta, dar nu foarte intruziva. Repetitiva, dar nu enervanta. Genul acela de alarma pe care ma surprind fredonandu-l cateodata, convinsa ca este o melodie adevarata.
Si... suna in continuare.
Ma rostogolesc si bajbai dupa telefon pe noptiera. Doar ca... nu e noptiera mea de la casa din Mercer Island, cea din lemn pe care am gasit-o impreuna cu mama intr-un magazin vintage si ne-am indragostit de ea, cu picioarele curbate si cu marginile festonate. Suprafata e mai fina. Mai rece.
Olmsted, imi spun si, intr-o secunda, amintirile ma inunda cu viteza. Intr-un final, apas cu degete lenese butonul de snooze. Inima imi bubuie in piept, intredeschid un ochi, clipesc de cateva ori si observ cu coada ochiului data de pe ecranul telefonului.
Joi.
Joi.
22 septembrie, 7:15. 7: 16 acum, din moment ce mi-a luat atat de mult timp sa gasesc butonul de snooze.
Ma trezesc cu o smucitura, simt o ameteala in cap pentru ca ma ridic prea rapid, nu sunt inca pregatita sa sarbatoresc. Amintirea zilei de ieri e estompata. Se stinsese lumina, iar liftul incepuse sa coboare... iar apoi nimic. Gol.
Am nevoie de mai multe dovezi. Pentru ca oamenii de stiinta buni trebuie sa-si testeze ipotezele, derulez prin aplicatia de stiri, conturi de social media, calendare.
Joi.
Joi.
Un genial, superb, magic nenorocit de joi.
Alarma rasuna din nou si, Dumnezeule, ce sunet maret mi se pare!
Ar trebui sa fie coloana sonora pentru filme. Sa se scrie simfonii intregi.
Opresc alarma pe bune de data aceasta si strang telefonul la piept, fara sa-mi pot stavili un ranjet cand simt curgandu-mi prin vene cea mai dulce relaxare. Pentru cateva momente prelungi, respir doar. Savurez. Desfatandu-ma.
A functionat.
Raspunsul a fost tot timpul acesta, sub noi in sensul cel mai propriu.
Cand imi iau ochelarii de pe birou, vad ca celalalt pat e ocupat, iar parul roscat al lui Lucie este revarsat peste perna. Daca ea n-ar fi aici, as pune muzica la maximum, m-as ridica din pat dansand si as deschide larg fereastra ca sa trag in piept aerul rece al zilei de joi.
S-a facut aproape sapte si jumatate, iar cursul meu de joi incepe la... trecuse atat de mult timp, incat trebuie sa ma uit in orar... ora zece. Dar nu mai vreau sa zabovesc in pat nicio secunda in plus. Imi retin un chicot cand imi dau seama ca azi e in sfarsit ziua de nastere a lui Miles si ma intreb daca am timp suficient sa gasesc niste baloane inainte de primul curs. Azvarl deoparte asternuturile si ma indrept catre dulap, intinzand instinctiv mana catre jeansii mei perfect-imperfecti.
Cand mi-i trag in sus pe picioare si peste solduri, se desprinde primul nasture."
Citeste mai mult

Detaliile produsului

De pe acelasi raft

De acelasi autor

Parerea ta e inspiratie pentru comunitatea Libris!

Noi suntem despre carti, si la fel este si

Newsletter-ul nostru.

Aboneaza-te la vestile literare si primesti un cupon de -10% pentru viitoarea ta comanda!

*Reducerea aplicata prin cupon nu se cumuleaza, ci se aplica reducerea cea mai mare.

Ma abonez image one
Ma abonez image one