- S-a intamplat ceva, Hailie?

As fi facut orice sa pot da timpul inapoi macar cu doua minute. Intotdeauna ma plangeam atat de mult de impulsivitatea lui Dylan, dar de fapt nici eu nu eram cu nimic mai breaza. Vince lucra, discuta cu un client in acel moment, iar eu dadusem buzna peste el fara niciun avertisment. Da, aveam un motiv, dar nu era o chestiune urgenta si stiam ca Vince va crede probabil la fel. 

- Aaa... eu... m-am balbait. Voiam sa vorbesc...

Vincent s-a uitat la mine pentru o clipa, apoi s-a concentrat pe oaspetele sau, inmanandu-i documentul pe care il tinea in mana.

- Trimite-mi o copie si ma voi gandi ce sa fac cu ea, i-a spus el cu indiferenta. Asta e tot pentru moment. Vizitatorul s-a ridicat ca la comanda si nu parea incantat ca este expediat atat de repede, dar nu a comentat decizia lui Vincent in niciun fel, i-a strans respectuos mana, a impaturit do- cumentul in doua, si-a aranjat haina si s-a indreptat spre iesire.

Dintr-o privire, Vince le-a facut semn si celor doi bodyguarzi sa iasa. Am ramas singura in incapere cu el. Eram confuza si nu stiam ce sa fac. Mi-am inconjurat umerii cu bratele, gandindu-ma la toate emotiile negative pe care le traisem ultima data cand fusesem aici. Intre timp, Vince s-a apropiat de birou si si-a luat telefonul, verificand ceva in el o vreme. Pana la urma, insa, l-a pus jos, si-a dres vocea, si-a incrucisat bratele pe piept si si-a mutat privirea la mine.

Mi-am muscat buza inferioara un timp, pana cand mi-am dat seama cat de prostesc trebuie sa para acest gest, asa ca m-am oprit. Nu stiam cum sa incep, dar m-am gandit ca oricum nu aveam prea multe de pierdut.

- Tot mai esti suparat pe mine? am intrebat incet, dar am constatat ca atinsesem un punct sensibil, pentru ca fata lui Vincent s-a inmuiat - am observat asta doar pentru ca reusisem sa-l cunosc putin, altfel cu siguranta mi s-ar fi parut ca este tot indiferent.

A suspinat si si-a relaxat mainile. Dupa o clipa, arata deja spre canapea.

- Stai jos, mi-a spus, indreptandu-se si el spre ea.

M-am simtit usurata ca nu ma invitase sa ma asez pe fotoliile acelea oribile din fata biroului, asa ca i-am ascultat indemnul cu multa placere. Desigur, am inceput sa ma stresez si mai mult, pentru ca mutarea pe canapea insemna ca va fi o conversatie mai lunga, dar stiam ca trebuie sa stam de vorba si m-am consolat cu gandul ca in cele din urma vom termina cu asta. non

Canapeaua nu era lunga, drept urmare ne-am asezat foarte aproape unul de celalalt. Asta cu siguranta nu m-a ajutat sa-mi relaxez muschii incordati.

- Am fost suparat pe tine, Hailie. Foarte tare, a spus el si a facut o pauza, iar eu mi-am coborat ochii, simtind privirea lui asupra mea - prea mult.

Mi-am incruntat sprancenele la inceput si apoi, inconstient, mi-am dat capul pe spate, nesigura daca auzisem bine.

- Trebuie sa-mi amintesc mereu ca, desi faci parte din familia noastra, ai crescut intr-o lume complet diferita, a continuat el. Stiu ca ai avut intentii bune si ai vrut doar sa ajuti un coleg.

Imi cer scuze pentru ca te-am tratat atat de aspru.

Am ramas uimita si m-am uitat la el ca si cum mi-ar fi vorbit in chineza."