Fragment:

 

     “Profesorul Dumitru Ceuca la 75 de ani 
 

    Trei sferturi de veac dintr-o existenta pot constitui o varsta pe care fiecare om o resimte, desigur, in mod subiectiv, dupa parcursul vietii sale, mai mult sau mai putin bogat in trairi si evenimente, in aspiratii si impliniri, ca pe o varsta a bilantului de etapa.
    La un asemenea popas al drumului existential se afla mult iubitul nostru profesor, Dumitru Ceuca, (cunoscut in familie si de apropiati cu numele de Dan sau Danut), nascut la opt octombrie 1940, intr-o familie de tarani moldoveni din satul Sulita, judetul Botosani. Tatal, mare mutilat de razboi, se stinge numai la doi ani dupa nasterea unicului fiu, iar mama sa pleaca si ea din aceasta lume cand copilul avea doar opt ani, ramanand astfel orfan de ambii parinti. Sora mamei avea sa-i tina loc de mama care il va iubi ca pe propriul fiu, fapt pentru care domnul Dumitru Ceuca ii va fi profund recunoscator toata viata.
    La treisprezece septembrie 1950, este inscris la scoala pentru orbi din Cluj, din care are cele mai vii amintiri, evocate cu nenumarate prilejuri, in care intamplarile copilariei si adolescentei se impletesc cu portretele sugestive ale fostilor sai dascali. Scolii gimnaziale din Cluj i se adauga, pe Ianga ciclurile existente, in 1958, si ciclul Iiceal (unicul in tarile din sud-estul Europei), pe care dl. Ceuca il absolva in 1962.
    In 1963, se angajeaza maseur la Clinica de Neurologie, fiind ulterior transferat la Clinica nr. 2, activitate ce avea sa stea la baza primilor ani de profesorat la Liceul Special de Orbi, despre care generatii de elevi isi aduc aminte cu nostalgie si recunostinta. Revine la scoala, la care fusese elev timp de doisprezece ani, dupa absolvirea, in 1970, a Institutului Pedagogic din Cluj.”