Cand eram copil, mama mi-a spus si citit multe povesti. Acum, la randul meu, scriu eu povesti care sa vina in sprijinul copiilor, ajutandu-i sa discearna intre bine si rau, sa-si formeze un set de valori dupa care sa se ghideze corect in viata.
 

Citim povesti copiilor pentru ca, astfel, ii ajutam sa isi dezvolte imaginatia, creativitatea, atentia, vocabularul, abilitatea de comunicare, capacitatea de memorare, ii ajutam sa se formeze si desavarseasca moral. Atunci cand asculta, ori citeste povesti, copilul se situeaza, intuitiv, de partea binelui, empatizeaza cu personajele pozitive, obicei pe care si-l va consolida, materializandu-l in viata de zi cu zi. Povestile au si un rol terapeutic. Din unele povesti, copilul afla ca sta in firea omului sa mai si greseasca, important insa este sa constientizeze greseala, sa o repare, sa faca eforturi pentru a nu o mai repeta.

Mormorel, ursuletul care a mancat iarna, avea obiceiul gresit de a se lacomi, mancand prea mult dulce, prea multa miere de albine. El este un exemplu despre cum nu trebuie sa procedeze copiii, pentru ca obiceiurile gresite au consecinte nedorite. Recomand citirea dialogata a povestii. Prima oara, cititi fara intrerupere. Reveniti si cititi, implicand activ copilul prin intrebari adecvate, stabilind punti de legatura intre ceea ce se intampla in poveste si viata reala. Permiteti-i si lui sa puna intrebari!
 

Dupa cum se stie, copiii invata bunele obiceiuri, nu doar din povesti, cat, mai ales, prin imitatie. Asadar, dragi educatori, parinti, la dulciuri nu va lacomiti, iar voi copii, dragii mei, va indemn sa nu fiti mormorei! Lectura cu folos! - Tatiana Tapalaga, Profesor pentru invatamant prescolar