Intr-o societate aflata sub semnul mitologiilor si hirofaniilor si ontofaniilor decazute, a emotiei si fantasmelor, a idolatriilor, textele mele au cautat sa creeze o discontinuitate care sa fie perceputa ca si efect de contrast si meditatie. Sunt texte vii, texte care s-au nascut si au trait in contexte sociale binedeterminate, sunt elemente de rupere a curgerii si a fluxului de imagini si informatii pentru a ne putea regasi impreuna, macar pentru cateva secunde, ca la un flashmob. 

In Romania de azi, noi nu avem forta de a visa cu adevarat si, mai ales, nu ne bazam visele pe noi insine si nu suntem personajul principal din visul devenirii noastre. Eu cred ca nu Romania este cea care ne-a ucis speranta si ne-a intunecat orizontul, noi suntem cei responsabili de a ne vedea visele cu ochii mintii si cu cei ai sufletului. Avem nevoie sa visam, asa cum avem nevoie de prieteni, de idoli, de cititori...