Alungat din comunitatea evreiasca la doar 23 de ani, pentru erezie, Baruch Spinoza a decis sa isi dedice restul vietii filosofiei. Obiectivul sau? Sa descopere ce inseamna adevaratul bine, care sa ii ofere pentru totdeauna sentimentul neincetat de bucurie suprema. In cei 22 de ani pe care i-a mai trait din acel moment, Spinoza a compus o opera revolutionara. Cum a putut el, in plin secol al XVII-lea, dominat de obscurantism, intoleranta si fanatism, sa fie precursorul iluminismului si al democratiei moderne? Dar pionierul unei abordari istorice si critice a Bibliei, fondatorul psihologiei profunzimilor sau initiatorul filologiei, al sociologiei si al etologiei? Si, mai ales, cel care a pus bazele filosofiei fondate pe dorinta si bucurie, bulversand felul in care privim moralitatea si fericirea, si chiar pe Dumnezeu? Din multe puncte de vedere, Spinoza nu numai ca a fost inaintea vremurilor in care a trait, ci si inaintea vremurilor pe care le traim noi acum. De aceea il si numesc «miracol». - Frederic Lenoir