Miezul. Seria Demon Vol.5

Romanul Miezul este a cincea parte din seria Demon

Nimeni nu mai stie cand si cum a inceput totul. Nimeni nu-si mai aminteste prima noapte in care lumea a fost invadata de cohorte de demoni insetati de sange. Dupa secole in care oamenii au supravietuit in adaposturi, sub protectia glifelor, Jardir s-a autointitulat Izbavitorul si a pornit Sharak Ka, razboiul final impotriva demonilor. Dar, in lupta lor, Jardir si Arlen, Omul Pictat, starnesc ceva care ar putea aduce sfarsitul a tot ce iubesc. Arlen, Renna si Jardir pornesc intr-o cautare disperata si aproape lipsita de speranta in cele mai intunecate adancimi ale Raului. Condusi de Alagai Ka, printul demonilor pe care il tin captiv, se indreapta spre Miez, acolo unde Mama Demonilor e pe cale sa dea nastere unei noi armate inepuizabile.

Creeaza dependenta. O aventura palpitanta, care este, fara indoiala, cea mai mare realizare a lui Peter V. Brett de pana acum. - Robin Hobb

Chiar daca se innoada armonios la traditia unor autori de epic fantasy precum J. R. R. Tolkien, Robert Jordan ori George R. R. Martin, nu exista, in literatura fantasy, nimic comparabil cu seria Demon. - Marian Coman, redactor-sef Armada

Traducere din limba engleza de Ana-Veronica Mircea.

Fragment din cartea "Miezul. Seria Demon Vol.5" de Peter V. Brett:

"Oprit de glifele de pe copastie, tentaculul matura totusi puntea, alunecand de-a lungul liniei de interzicere. Inevera si toti oamenii din echipaj se vazura nevoiti sa se-arunce pe scanduri, pierzandu-si armele si scapand din maini paramele de care se tineau, intr-o incercare disperata de a scapa de tentaculul plin de coarne. Cei prea lenti in miscari nu izbutira sä se fereasca si, urland, zburara de pe corabie pentru a o porni pe drumul singuratic.
Catargele se fransera si velele cazura pe punte, intetind haosul si mic-sorand si mai mult puterea glifelor. Rostogolindu-se pe scandurile deformate cu speranta ca-si va recapata controlul miscarilor, Inevera se trezi acoperita de vele pravalite brusc peste ea.
Isi desprinse cutitul de centura si, dintr-o singura miscare fluida, taie panza groasa, din care nu izbuti insa sa se descalceasca indeajuns ca sa-si ridice la timp bagheta cand vazu al treilea tentacul conturandu-se deasupra corabiei amenintator si atat de lat, incat ascunse stelele. Everam, mireasa ta e gata sa te-ntalneasca, isi spuse, dar inca nu-i sosise ceasul.
Jelania Sharum-ului tale valurile printre Sulita Cafenie si demon, retezand tentaculul cu pintenul sau. Eunucii vasleau din toate puterile, dar scapara in ultima clipa nestriviti de imensul apendice pravalit in apa.
Inevera vazu stralucirea apei palind pe masura ce leviatanul muribund se scufunda in adancuri. Urma o neasteptata acalmie. Apa inca se mai involbura, dar se linisti incetul cu incetul. Pret de un moment binecuvantat, nu-i mai ameninta niciun alagai.
Pierdusera Scutul Cafeniu, se scufunda aidoma demonului cu tentacule. Ajunse intr-o stare jalnica, Armura Cafenie si Isadore fusesera silite sa se retraga din lupta, se indreptasera spre Orasul Docurilor urmarite de mici demoni ai apei. Inevera nu le mai vedea si nu mai stia nimic de soarta lor.
Qeran se apropie de ea in mare graba.
- Damajah...
Ea nu avu nevoie decat de o singura privire catre aura lui ca sa-i citeasca gandurile. Voia sa-i permita sa ordone retragerea.
- Am ochi, maestre de instructie.
Pe urma, Inevera isi rasuci un cercel ca sa intre in legatura cu Qasha, aflata pe Jelania.

- Damajah, raspunse imediat sora ei de cununie.
- Trebuie sa ne retragem, spuse Inevera. Sulita Cafenie nu mai rezista, inca o stricaciune o s-o trimita la fund.
- Capitaneasa Dehlia e de acord, raspunse Qasha dupa cateva secunde. Gloria naierilor chin din noaptea asta e nemarginita, dar Jelania nu mai poate continua lupta fara o noua rezerva de sageti si sulite si de reparatii.
Inevera incuviinta din cap catre Qeran.
- Da ordinul.
In timp ce capitanul se indeparta, pasind cu piciorul sau metalic mai ferm decat naierii cu doua picioare, Inevera rupse legatura cu Qasha si rasuci cercelul multumita caruia vorbea cu Sikvah.
Trecura clipe lungi fara sa primeasca niciun raspuns. In cele din urma, renunta si intra in legatura cu Asukaji.
Nepotul ei raspunse imediat.
- Damajah.
- Nu izbutesc sa vorbesc cu Sikvah.
- Trebuie sa vii aici repede, daca poti, spuse el. Sikvah a cazut.

Inevera le striga iarasi si iarasi eunucilor sa vasleasca din rasputeri, iar apoi se folosi de hora ca sa sara pe doc inainte de-a fi amarata corabia. In goana ei catre Sala Negurii, strabatu strazile atat de repede, incat contururile lumii din jur i se invalmaseau in fata ochilor. Il gasi pe Asukaji asteptand-o.
- Traieste?
Nepotul ei se inclina respectuos, dar in aura lui era furie.
- Nu mai rasufla cand am adus-o la dama'ting, dar ele fac totusi vraji ca s-o ajute. Soarta ei e... inevera.
Damajah isi aduna curajul si intra, trecand pe langa Asukaji. La intrarea ei, dama'ting si ucenice deopotriva isi ridicara privirea, dar niciuna nu cuteza sa vorbeasca."

Citeste mai mult

-20%

nou

PRP: 99.99 Lei