Lloyd C. Douglas (1877-1951) s-a afirmat ca unul dintre cei mai populari scriitori americani, desi a publicat primul roman dupa implinirea varstei de 50 de ani. Consacrat in memoria cititorilor prin extraordinarul roman Camasa lui Hristos, el a reusit performanta de a-si dubla capodopera prin romanul Marele Pescar.

Actiunea cartii se desfasoara cu doua decenii inaintea evenimentelor prezentate in precedentul roman, Camasa lui Hristos.  Intre paginile primului volum descoperim pe omul Simon din Betsaida, pescar iscusit care, care, ales de Isus pentru a fi unul dintre discipolii sai, porneste pe calea rezervata sufletelor curate. Desi la inceput este mai rezervat si sceptic, Simon ajunge sa vada cine este Iisus cu adevarat, iar din acest motiv primeste numele de Petru, iar Iisus ii marturiseste ca el va fi piatra pe care se va zidi Imparatia lui Dumnezeu. Dar pana ca acest lucru sa se implineasca Simon are de trecut incercari grele de natura sufleteasca. El va trebui ca dintr-un simplu pescar sa renasca un temerar urmas al lui Hristos, sa-l urmeze si mai presus de orice sa creada.

O carte de o rara finete care te va purta odata cu Simon pe un traseu initiatic si care iti va redescoperi credinta si importanta dragostei fratesti dintre oameni.

Fragment din romanul "Marele pescar Vol. 1" de Lloyd C. Douglas:

“Crezu ca aude o voce pe tarm si intoarse capul, clipind des, incercand sa strapunga negura. Dar nu vazu nimic.
— Heei! Heei! striga el cu mana palnie la gura.
— Heei! se auzi vocea, dar Simon se intreba daca nu cumva era ecoul propriului sau glas; dar nu, nu semana cu vocea lui.
Inima incepu sa-i bata cu putere in piept. Astepta si asculta, cu mana palnie la ureche.
Zorile incepeau sa se ridice, trecand peste munti si revarsandu-se deasupra marii. Scruta in continuare zarea prin ceata care se risipea, dar care inca mai invaluia tarmul si conturul vag al unei siluete ce se profila la marginea apei.
Strainul ii facu semn cu mana, iar Simon, dupa un moment de ezitare, ii raspunse cu acelasi gest. Ici si colo ceata se ridicase de-a binelea si il vazu din nou pe strain facandu-i cu mana, strigandu-l pe nume.
— Simon!
Nu mai incapea nicio indoiala asupra acelui glas! Nu exista niciun altul asemanator in lume si nici nu existase vreodata!
— Vin indata! tipa Simon sugrumat de emotie. Isi simea gatlejul uscat si mainile ii tremurau in timp ce cobora in barcuta care se clatina deasupra apei. El era vaslas iscusit, dar oricine l-ar fi observat acum ar fi gandit contrariul cand i-ar fi vazut stangacia si lipsa de indemanare. Distanta parea mare, dar in cele din urma ajunse si trase gafaind barcuta pe nisip.
Vlaguit de emotie, cu chipul crispat, se trezi buimacit sub privirea calma si prietenoasa a lui lisus. Simon se arunca in genunchi. li simti mainile facatoare de minuni pe umerii sai incovoiati si imediat isi zise ca era aceeasi senzatie pe care o simtise cand mainile lor s-au atins acolo.... la Hammath.
Acum lisus ii vorbea linistit, dar ferm.
— Simon, fiul lui lonas, am nevoie de tine.
— Dar eu sunt un om pacatos, Stapane! marturisi Simon coplesit.
— Eu tocmai pentru asta am venit, sa-i salvez pe pacatosi, fiule, raspunse lisus.
— Cum te pot ajuta, Stapane? Nu sunt decat un pescar. Acum glasul lui Simon de-abia se auzea, sugrumat de emotie."