Magnatii
Magnatii este incredibila poveste a oamenilor hotarati care au cladit economia americana, creand un colos industrial – si o intreaga tara de consumatori din clasa de mijloc.
Fragment din cartea "Magnatii" de Charles R. Morris:
"Functionarea masinariei
Cateva lucruri sunt demne de mentionat despre Rockefeller ca manager, intrucat are reputatia de a fi nu doar primul mare director executiv corporatist, ci totodata unul dintre cei mai mari care au existat vreodata. El a avut talentul rarisim de a se adapta la fiecare etapa noua de crestere a companiei Standard. A profitat, in anii 1860, de oportunitatea initiala din domeniul petrolului, dovedind o viziune si o energie antreprenoriale extraordinare; el a parut sa vada mereu pajistile viitorului si s-a straduit neobosit sa aduca Standard in fruntea turmei, ajustand rapid tacticile la fiecare cotitura brusca a drumului. Dupa ce a consolidat Cleveland, a demonstrat o capacitate la fel de mare de conducere a ceea ce a reprezentat o intreprindere foarte mare pentru epoca ei. A reusit sa delege bine, dar sa mentina totodata un contact strans cu operatiunile. Chiar cand operatiunile din Cleveland au crescut pana la a ingloba cateva mii de muncitori, se crede ca el ii stia pe nume pe cei mai multi dintre ei. Si a facut toate acestea in timp ce si-a extins agresiv raza cuceririlor strategice. (...)
Daca ar fi sa alegem pe cineva care sa personifice imaginea lui William Dean Howell ca inginer din inima motorului Corliss — punand din cand in cand ziarul jos pentru a unge „vreun loc iritat al masinariei gigantice cu o picatura de ulei" acel cineva ar fi Rockefeller. Ambitia lui Carnegie de a ajunge in varful industriei de otel pare aproape hormonala — energie nestavilita, agresivitate si o ambitie canalizata in mod oportun in ceva constructiv. Ambitia lui Rockefeller pare in mult mai mare masura o chestiune de inteligenta pura ce cauta sa atinga o scara de eleganta si de ordine tot mai mare. Carnegie a fortat lucrurile si i-a batut la cap pe ceilalti, asmutind fara rusine directorii executivi unul impotriva altuia, si si-a zdrobit prea des cei mai buni colaboratori, asa cum a fost cazul lui Henry Frick. Stilul de management al lui Rockefeller, dimpotriva, a fost unul silentios si rezonabil, chiar daca, spre deosebire de Carnegie, el nu a detinut niciodata o cota majora de actiuni in cadrul Standard. Daca a avut ultimul cuvant, asta s-a intamplat pentru ca directorii lui executivi foarte talentati au crezut in inima lor ca el era mai destept decat toti ceilalti. A apelat mereu la cei mai capabili directori executivi pe care i-a putut gasi, le-a oferit suficienta libertate si sprijin, si i-a mentinut intr-o relatie stransa cu el pentru tot restul carierei lor. Pentru o companie atat de agresiva si acaparatoare, lipsa relativa a razbunarilor in bataliile de preluare a companiilor si disponibilitatea de aduce fosti dusmani in cadrul firmei reprezinta o dovada in plus a nivelului de inteligenta foarte ridicat de la centrul companiei. Stilul lui Rockefeller nu era acela de a distruge barbatii si companiile bune, ci de a-i inrola in sprijinul cauzei lui. Prin 1895, cand Rockefeller s-a retras din rolul de management activ, Archbold, din regiunea petroliera, i-a succedat ca presedinte, in vreme ce Rogers, de la rafinariile Pratt, devenit vicepresedinte.
Per ansamblu a fost o performanta extraordinara."
2+1 gratis
PRP: 49.90 Lei
Acesta este Pretul Recomandat de Producator. Pretul de vanzare al produsului este afisat mai jos.
39.92Lei
39.92Lei
49.90 LeiIn stoc
Descrierea produsului
Magnatii este incredibila poveste a oamenilor hotarati care au cladit economia americana, creand un colos industrial – si o intreaga tara de consumatori din clasa de mijloc.
Fragment din cartea "Magnatii" de Charles R. Morris:
"Functionarea masinariei
Cateva lucruri sunt demne de mentionat despre Rockefeller ca manager, intrucat are reputatia de a fi nu doar primul mare director executiv corporatist, ci totodata unul dintre cei mai mari care au existat vreodata. El a avut talentul rarisim de a se adapta la fiecare etapa noua de crestere a companiei Standard. A profitat, in anii 1860, de oportunitatea initiala din domeniul petrolului, dovedind o viziune si o energie antreprenoriale extraordinare; el a parut sa vada mereu pajistile viitorului si s-a straduit neobosit sa aduca Standard in fruntea turmei, ajustand rapid tacticile la fiecare cotitura brusca a drumului. Dupa ce a consolidat Cleveland, a demonstrat o capacitate la fel de mare de conducere a ceea ce a reprezentat o intreprindere foarte mare pentru epoca ei. A reusit sa delege bine, dar sa mentina totodata un contact strans cu operatiunile. Chiar cand operatiunile din Cleveland au crescut pana la a ingloba cateva mii de muncitori, se crede ca el ii stia pe nume pe cei mai multi dintre ei. Si a facut toate acestea in timp ce si-a extins agresiv raza cuceririlor strategice. (...)
Daca ar fi sa alegem pe cineva care sa personifice imaginea lui William Dean Howell ca inginer din inima motorului Corliss — punand din cand in cand ziarul jos pentru a unge „vreun loc iritat al masinariei gigantice cu o picatura de ulei" acel cineva ar fi Rockefeller. Ambitia lui Carnegie de a ajunge in varful industriei de otel pare aproape hormonala — energie nestavilita, agresivitate si o ambitie canalizata in mod oportun in ceva constructiv. Ambitia lui Rockefeller pare in mult mai mare masura o chestiune de inteligenta pura ce cauta sa atinga o scara de eleganta si de ordine tot mai mare. Carnegie a fortat lucrurile si i-a batut la cap pe ceilalti, asmutind fara rusine directorii executivi unul impotriva altuia, si si-a zdrobit prea des cei mai buni colaboratori, asa cum a fost cazul lui Henry Frick. Stilul de management al lui Rockefeller, dimpotriva, a fost unul silentios si rezonabil, chiar daca, spre deosebire de Carnegie, el nu a detinut niciodata o cota majora de actiuni in cadrul Standard. Daca a avut ultimul cuvant, asta s-a intamplat pentru ca directorii lui executivi foarte talentati au crezut in inima lor ca el era mai destept decat toti ceilalti. A apelat mereu la cei mai capabili directori executivi pe care i-a putut gasi, le-a oferit suficienta libertate si sprijin, si i-a mentinut intr-o relatie stransa cu el pentru tot restul carierei lor. Pentru o companie atat de agresiva si acaparatoare, lipsa relativa a razbunarilor in bataliile de preluare a companiilor si disponibilitatea de aduce fosti dusmani in cadrul firmei reprezinta o dovada in plus a nivelului de inteligenta foarte ridicat de la centrul companiei. Stilul lui Rockefeller nu era acela de a distruge barbatii si companiile bune, ci de a-i inrola in sprijinul cauzei lui. Prin 1895, cand Rockefeller s-a retras din rolul de management activ, Archbold, din regiunea petroliera, i-a succedat ca presedinte, in vreme ce Rogers, de la rafinariile Pratt, devenit vicepresedinte.
Per ansamblu a fost o performanta extraordinara."
Detaliile produsului