Maestrii unei arte muribunde. Poeme alese 2010 - 2017 - Claudiu Komartin

Apocalipsa lui Komartin este una foarte intensa, pulseaza frenetic, are un dinamism intrinsec, necultivat. Cu cat isi denunta, cat mai sec, fara sa epateze, accesele suicidare, zvacnirile de con­stiin­ta, lipsa de incredere in posibilitatile poeziei, abrutizarea, chiar puseurile autodistructive, cu atat e mai aproape de miezul vietii, cu atat trairea sa e mai acuta. Nu cauta sa explice, nu incearca sa dea, prin poezie, o forma crizei; pur si simplu o contempla. Sta acolo, nu fuge, nu isi abate privirea, nu se minte. Uneori contemplatia este cea mai directa si mai severa cale catre intelegere. Iar poezia aceasta descarnata, directa, furioasa sau blazata, dez-estetizata, tinuta, retoric, in proximitatea compulsiva a trairii, este un test dur: cel al contemplatiei. Nu, poezia, arta muribunda, nu mai salveaza nimic pentru ca nimic nu mai e de salvat. Ea nu transforma realul, ci il usuca, il reduce la esenta. Iar esenta e cumplita. - Bogdan Cretu