Fragment din cartea "Istoria viitorului" de Georges Minois:
"Spre marea suparare a batranilor romani, aparatori ai traditiei, metodele straine de predictie, divinatia intuitiva, oracolele, sibilele si astrologia, au patruns in Roma incepand din secolul al III-lea i.H. La fel ca gustul pentru lux, atat de deplans de Cato, si acest fenomen era o consecinta a cuceririlor. Poporul roman descoperea ca exista o multitudine de moduri de a cunoaste viitorul, iar aceste noutati il intrigau, ba chiar il pasionau.
Circumstantele erau intr-adevar favorabile ingrijorarii: intre anii 220 si 202 i.H. a avut loc Al Doilea Razboi Punic, in timpul caruia s-a desfasurat faimoasa expeditie a lui Hannibal. In 216 i.H. a avut loc dezastrul de la Cannae, cea mai catastrofala infrangere din intreaga istorie romana. Era pusa in pericol insasi existenta Romei. Fenomenele extraordinare se inmulteau, conform lui Titus Livius, dar procedeele clasice de interpretare a prevestirilor nu mai erau de ajuns. Epoca eminamente favorabila profetilor care exploatau credulitatea nascuta din frica. Oracole si predictii de toate felurile circulau si intretineau zvonurile, speculatiile, tulburarile. In 212 i.H., Senatul a reactionat, insarcinandu-l pe pretorul Aemilius sa stranga textele profetice si ritualurile divinatorii neoficiale sau de origine straina, pentru a le distruge. Gest simbolic: la Roma, viitorul nu era hotarat decat prin divinatie oficiala. Operatiunea a avut totusi un rezultat neprevazut. Dintre oracolele confiscate, doua au atras atentia Senatului. Atribuite unui anume prezicator Martius sau celor doi frati Marcii, profetizau infrangerea de la Cannae si recomandau celebrarea de jocuri inchinate lui Apollo. Senatorii, care nici ei nu erau la adapost de spaimele care pluteau in aer, s-au lasat impresionati de falsul grosolan, evident alcatuit dupa batalia de la Cannae si atribuit unui prezicator imaginar, al carui nume poate ca nu era altceva decat atributul ciocanitorii verzi, pasarea zeului Marte: Martius. Fapt e ca Senatul a considerat ca aceste texte - carmina marciana - sunt de origine divina si a ordonat pastrarea lor alaturi de culegerea de prevestiri sibilinice. Vedem astfel constituindu-se inceputul unei colectii oficiale de oracole in arhivele de stat, la care se putea recurge in caz de nevoiem. Cativa ani mai tarziu, in 205 i.H., ca urmare a unui fenomen extraordinar - ploi de pietre aceste oracole au recomandat introducerea cultului Marii Mame, de la Pessinonte, jucand astfel rolul calului troian pentru religiile straine de Roma."