Acest eseu sub forma de scrisoare trateaza punctele de poticnire ale autoarei cu privire la crestinism. Axata pe elementele Vechiului Testament si pe invataturile crestinismului care se regasesc sub forme asemanatoare si in alte religii, cartea trateaza critic pedepsele la care este supus poporul evreu de catre Dumnezeu, punand sub semnul intrebarii neindurarea lui Dumnezeu in aceste situatii, dar si neacceptarea de catre crestini a validitatii experientelor mistice ale celorlalte religii, care, in opinia autoarei, se construiesc pe elemente similare cu crestinismul (prezenta unui Mantuitor, accentul pe interiorizare si experienta mistica etc). Se alcatuieste astfel o spovedanie a atitudinii unei persoane care se convertise la crestinism fata de propria religie. Autoarea vrea sa afle, prin rezolvarea dilemelor expuse, daca exista o compatibilitate intre modul ei propriu de interiorizare a crestinismului si invataturile Bisericii. Cu toate acestea, mi se pare ca in ciuda cautarii foarte informate, sincere si lucide, autoarea ignora multe dogme crestine care ar putea aduce o anumita iluminare asupra acestor puncte contondente semnalate.