„Cateva fotografii comentate putin mai incolo de Michel sau de una dintre  fostele mele bone mi-au dezvaluit, printre adultii imbracati in costum deschis la culoare, o fetita umbrita de o uriasa palarie de paie, intr-o rochita lunga de broderie englezeasca, careia i se umfla poalele si risca s-o poarte departe, in larg.

Baietelul cu bucle lungi si blonde poarta tinuta de vara a marinarilor britanici, uniforma obligatorie a baietilor la inceputul secolului. Amandoi sunt prevazuti cu galetuse, greble si harlete. Cel mai mic dintre toti trei tine in mana o lopatica; stand pe vine, sapa cu gravitate o groapa pe care nisipul o umple la loc. Acesta din urma va muri tanar, dupa o viata plina de frustrari, petrecuta in mare parte prin sanatorii. Pe ceilalti doi, dimpotriva, ii asteapta o cale lunga. La sfarsitul drumului, privind pentru o clipa in urma lor, vor incerca sa puna cap la cap cele cateva amintiri despre adultii care le-au dat viata, dar li se va intampla si lor aceeasi poveste ca tuturor fiilor si fiicelor care se straduiesc sa descifreze comportamentul parintilor, ceva le va scapa intotdeauna printre degete, ca nisipul, se va pierde in inexplicabil.“ - Marguerite Yourcenar