In  articolele, deloc putine la numar, in care trateaza problematica  ziaristului, Camil Petrescu sustine un punct de vedere neimpartasit de  contemporanii sai: literatura e o forma superioara de jurnalistica.  Lucrarea noastra va acorda prioritate acestei perspective, propunindu-si  sa identifice in toate productiile camilpetresciene, filonul  jurnalistic, asemeni unui liant. De altfel, prin stilul sau taios, prin  promptitudinea replicii, prin corelatiile pline de inventivitate, prin  mobilitatea inteligentei si prin preferinta pentru stilul polemic si  dilematic, Camil Petrescu se inscrie cu usurinta in liniile  portretului-robot al ziaristului modern. Daca despre proza, dramaturgia ori eseistica sa s-a mai scris, fie si  colateral, activitatea sa gazetareasca a fost aproape cu totul vitregita  de atentia criticii si istoriei literare, poate si din cauza lipsei  unei editii complete a articolelor autorului, ramase, in buna masura, in  paginile ziarelor ori ale revistelor timpului. Poate cea mai daruita  cercetatoare a scrisului camilpetrescian, doamna Florica Ichim, a reusit  sa tipareasca, in urma cu 20 de ani, un prim volum de publicistica  dintr-o serie care-si propunea sa numere zece tomuri. An Prefata acelui  volum, ramas, din pacate, unicul, se spunea despre publicistica de care  ne ocupam: "An fond, a ramas raspindita in nenumarate publicatii din  1913 pina in 1957, materie pentru zece volume (pe care speram sa le  aducem, in timp, la lumina).