Jurnal de biblioteca Vol.1+2

De (autor): Matei-Romeo Pitulan

5
(1 reviews)
  • Jurnal de biblioteca Vol.1+2 - Matei-Romeo Pitulan
  • Jurnal de biblioteca Vol.1+2 - Matei-Romeo Pitulan
  • Jurnal de biblioteca Vol.1+2 - Matei-Romeo Pitulan
  • Jurnal de biblioteca Vol.1+2 - Matei-Romeo Pitulan
  • Jurnal de biblioteca Vol.1+2 - Matei-Romeo Pitulan
  • Jurnal de biblioteca Vol.1+2 - Matei-Romeo Pitulan
Rasfoieste

Jurnal de biblioteca Vol.1+2

De (autor): Matei-Romeo Pitulan

5
(1 reviews)
Jurnal de biblioteca. Indreptar spre lectura...din carti adunate si intr-o carte iarasi date. Volumul I + Volumul II

Aceasta lucrare in doua volume este impresionanta prin conceptul care i-a stat la baza: o calatorie in universul cartilor, prin parcurgerea unui numar coplesitor de titluri, studii si reviste, aflate in Biblioteca Academiei Romane din Roma. Autorul, Matei-Romeo Pitulan, a lucrat ca bibliotecar vreme de 35 de ani, timp in care si-a hranit sufletul cu ceea ce-l inconjura. Pe masura ce citea isi insemna, fara ordine cronologica, ceea ce parea mai interesant, intr-un jurnal pe care l-a numit „Jurnal de Biblioteca”.

Primul volum cuprinde 520 de pagini si al doilea 538 de pagini.
Citeste mai mult

55.00Lei

Sau 5500 de puncte

!

Fiecare comanda noua reprezinta o investitie pentru viitoarele tale comenzi. Orice comanda plasata de pe un cont de utilizator primeste in schimb un numar de puncte de fidelitate, In conformitate cu regulile de conversiune stabilite. Punctele acumulate sunt incarcate automat in contul tau si pot fi folosite ulterior, pentru plata urmatoarelor comenzi.

In stoc

Descrierea produsului

Jurnal de biblioteca. Indreptar spre lectura...din carti adunate si intr-o carte iarasi date. Volumul I + Volumul II

Aceasta lucrare in doua volume este impresionanta prin conceptul care i-a stat la baza: o calatorie in universul cartilor, prin parcurgerea unui numar coplesitor de titluri, studii si reviste, aflate in Biblioteca Academiei Romane din Roma. Autorul, Matei-Romeo Pitulan, a lucrat ca bibliotecar vreme de 35 de ani, timp in care si-a hranit sufletul cu ceea ce-l inconjura. Pe masura ce citea isi insemna, fara ordine cronologica, ceea ce parea mai interesant, intr-un jurnal pe care l-a numit „Jurnal de Biblioteca”.

Primul volum cuprinde 520 de pagini si al doilea 538 de pagini.
Citeste mai mult

Detaliile produsului

De pe acelasi raft

Rating general al produsului

5 stele
1
4 stele
0
3 stele
0
2 stele
0
1 stele
0

Parerea ta e inspiratie pentru comunitatea Libris!

Review-uri

pitulan 08/11/2020 13:25
Virginia Bogdan
O Carte cît/ ca o Bibliotecă! Dar, ar trebui să
şi „funcţioneze” ca o bibliotecă; adică după
clasamente. Ceea ce nu se întîmplă deloc. Un „
jurnal”, care ar trebui să „funcţioneze” după un
criteriu cronologic. Ceea ce iar nu se întîmplă deloc.
Este mai degrabă un „labirint” ( dedalo= jurnal) în
care numai memoria afectivă pare a-şi călăuzi un
drum doar de ea ştiut! Treceri bruşte de la o temă
la alta ( Cruciada din sec. XIII- Richard Wagner- Via
Appia- Bucureşti-Mateo Aleman...pp. 223-226!)
Început de jurnal: 21-22 decembrie 1989,
cu realitatea încrîncenată, fuga după putere a
„potentaţilor politici”. Şi „fuga”, mai bine zis refugiul,
în lumea Culturii. Căci cartea este, fără tăgadă,
scrierea unui erudit, care cuprinde consideraţii
artistice, politice, religioase, filosofice, pe parcursul
a 21 de ani ( 16 ianuarie 1991- 6 decembrie 2011),
prilejuite de munca de bibliotecar, pe care, autorul
a desfăşurat-o la Roma şi Bucureşti, dar şi de
pelerinaje or călătorii de cunoaştere.
O lume fabuloasă, somptuoasă, a Romei antice
şi moderne, a lumii europene; note de subsol care
ocupă două-trei pagini; detalii uimitoare despre
clerul romano-catolic, succesiuni pontificale (
Bonifacio al VIII-lea, Pius al XII-lea, Paul al II-lea),
reuşite şi eşecuri, anii sfinţi (jubiliari), monumente
de arhitectură, pictori şi sculptori ( Leonardo, Rafael,
Michelangelo, Verocchio), muzicieni celebri ( Liszt,
Wagner, Schumann, Enescu), astronomi ( G. Galilei,
G. Bruno, Copernic), poesie, proză, aventuri şi iubiri
memorabile ( Fellini şi Giulieta Massina, Ugo Foscolo
şi Antonietta Fagnami Arese, Carl Maria von Weber
şi Clara Wieck), consideraţii personale or redate din
autori marcanţi (Rabelais, Blaga, G.G. Marquez, C.
Pavese, Dosoftei, J.Keats, Dostoievski, Steinhardt,
Eminescu, Pr. Stăniloaie, Cioran, Maiakovski, Gorki,
Voltaire, Elsa Triolet, un fragment tradus în italiană,
şi premiat, în Italia, din „Casa” autor Gh.A. Neagu-
Focşani!!, B.Pasternak, Esenin, Tolstoi, Dan Brown,
Pr. Rafael, Ctin Noica, Pr. Arsenie Boca, Thomas
Mann); acte artistice, construcţii, locuri, biserici,
istorie, masonerie, Templieri, calculul calendarului,
intrigi, scrieri ecleziastice, etimologii, folclor,
daci, domnitori ( M. Viteazul, Ştefan cel Mare, M.
Basarab, V. Ţepeş), Regi ( Filip al IV-lea cel Frumos),
împăraţi, cuceriri războinice, legende, miracole,
ceremoniale şi canoane ale Bisericii, evenimente
istorice dar şi cîteva strict personale fac din acest
prea plin informaţional şi prea preţios ( preceptul
rablaisien surmontat: „ Plutôt une tête mieux faite
qu’une tête bien remplie!”), un volum extrem de
greu de lecturat, dar şi mai greu de sintetizat în
cîteva rînduri de prezentare revuistică; şi nu am
citat decît cîteva dintre numele de prestigiu din
fiecare domeniu!
Spre folosul lectorilor ar fi fost, probabil, mult mai
accesibilă o trilogie care să selecteze amănuntele
deloc de neglijat, în pagini care să facă trimiteri
pertinente la Istoria Vaticanului, Arta şi Cultura
oferite cu dărnicie de experienţa autorului.
O carte care sperăm să-şi găsească cititori pe
măsura generoasei, laborioasei şi împătimitei
activităţi de bibliotecă! Ceea ce nu este deloc la
îndemâna orşicui...
Revistă editată de Asociaţia Culturală „Agatha Grigorescu Bacovia” Mizil
Nr.6 (87) anul XI, septembrie 2014
Răsfoiri
REVISTA
REVISTELOR
CULTURALE
Matei Romeo Pitulan (excelente
aceste exerciţii spirituale propuse cititorilor) invocă
un moment cu deosebite semnificaţii în
arta lui Leonardo da Vinci. Pictând Cina cea de
taină, genialul artist nu reuşea să contureze faţa
lui Iuda: „Doar o mână, mâna care va trăda stă
ascunsă, «strecurată» între cei doi Apostoli:
Petru, cel care de trei ori se va îndoi şi va
plânge amarnic, şi fratele său, Andrea, primul
chemat. Totul se întâmplă chiar lângă Iisus...
Mâna este contorsionată, parcă nu aparţine nici
unui comesean. Atunci cui aparţine?... Ezitant,
chinuit, Leonardo optase şi pictase «mâna
strângând pumnalul» ca simbol al trădării, pentru
că nu-şi putea imagina un chip pentru cel
care-L va trăda pe Iisus.
Şi, ceea ce ar trebui subliniat este faptul
că el, Iuda, nu se află izolat la marginea mesei,
locul desemnat de canon trădătorului, ci
este aşezat la masă integrat grupului format
din ucenicii Petru, Andrei, Iacob şi Bartolomeu.
Timpul trecea, Leonardo nu reuşea să
contureze faţa trădării; Iuda nu avea încă nici
o trăsătură, nimic, chipul era o pată cenuşie...
Numai «mâna înarmată de pumnal», bine conturată,
se vede între Apostoli, ieşită din faldurile
robei... Priorul mânăstirii îi spiona artistului
orişice mişcare şi orice tuşe, reclamând cu
regularitate ducelui faptul că Leonardo «lenevea...
se lamenta» şi... nu mai termina lucrarea...
Exasperat, într-una dintre zile, artistul,
care de cele mai multe ori îşi ignora «spionul»,
îl simţi cum se strecoară în umbra zidurilor capelei.
Şi atunci, parcă fără a conştientiza, Leonardo
prinse penelul, culoarea se amestecă
murdărind paleta... Şi, trezit ca dintr-un vis
urât, Leonardo distinse uimit cum chipul trădătorului
prinsese un contur şters: «Iuda îşi acoperea
hidoşenia în umbra nopţii»...
Cu ultimele tuşe aplicate frescei, Leonardo
reuşeşte să izvodească, în sfârşit, lumina
pe chipul senin dar plin de suferinţă al lui Iisus
în contrast cu profilul hidos şi neliniştit al lui
Iuda...” (Ultima Cena de Leonardo da Vinci)
(Continuare
Matei Pitulan (Freud şi Mahler)
deschide pagina tulburătoare a sfârşitului celebrului
părinte al psihanalizei: „În anul 1933,
cărţile lui Sigmund Freud sunt arse în pieţele
publice din Berlin... Bătrân - nu împlinise încă
optzeci şi doi de ani - şi grav bolnav, îngrijit de
fiica sa, obligat să poarte o proteză maxilară,
din cauza cancerului, Freud notează simplu, în
Jurnalul său, la 22 martie 1938: «Anna la
Gestapo»... Protejat, totuşi de cele mai înalte
autorităţi diplomatice şi grăbit de apropiaţi,
Freud va părasi, confuz şi îndurerat, după aproape
cicizeci de ani, apartamentul familiei sale,
situat în Berggasse,19 din Viena şi va pleca în
exil la Londra. Câteva dintre rudele sale, rămase
la Viena, vor fi aruncate în închisoare sau
vor sfârşi în lagărele de exterminare... La Londra
încearcă să se bucure de o viaţă linistită,
dar analizele şi tratamentul cancerului la maxilar,
îi depăşesc puterile de a le putea suporta...
Cangrena săpase o gaură în obrazul său. Împăcat
şi decis, Freud îi cere doctorului său,
Max Schur, să facă tot ce este necesar: ... «nu
vorbi cu Anna...dar... nu se mai poate trăi
aşa»...
Dorinţa îi va fi îndeplinită şi la 21 septembrie
1939, îi vor fi administrare două centigrame
de morfină şi adoarme liniştit. La 23
septembrie, la ora trei dimineaţa moare”...
  • Like review icon 0
  • Add comments

Noi suntem despre carti, si la fel este si

Newsletter-ul nostru.

Aboneaza-te la vestile literare si primesti un cupon de -10% pentru viitoare ta comanda!

*Reducerea aplicata prin cupon nu se cumuleaza, ci se aplica reducerea cea mai mare.

Ma abonez image one
Ma abonez image one