Tiberiu Brediceanu s-a nascut la Lugoj in anul 1877 si a murit la Bucuresti in 1968. Si-a inceput studiile in orasul natal si le-a continuat la Sibiu, Blaj si Brasov.
De-a lungul celor 65 de ani de cariera a compus muzica de teatru, muzica simfonica, muzica de camera, corala, vocala, a publicat culegeri de folclor ce au insumat peste 2000 de melodii populare, dar si lucrari de muzicologie.
Majoritatea compozitiilor sale au stat sub influenta folclorului ardelenesc, maramuresean si banatean. Cele mai cunoscute dintre acestea au ramas cele de muzica vocala si corala ca, La sezatoare, La seceris, Invierea, dar si multe miniaturi pentru pian. Brediceanu a ramas in istoria muzicii romanesti ca unul dintre marii compozitori care au contribuit la inflintarea Operei si a Teatrului National din Cluj, a Conservatorului din acelasi oras, dar si a Societatii compozitorilor romani. Dupa 1920 a fost pe rand director al Operei din Cluj, a Conservatorului „Astra" din Brasov si, ulterior, al Operei Romane din Bucuresti.
Tiberiu Brediceanu a fost unul dintre cei mai reprezentativi muzicieni ai primei jumatati a secolului XX, remarcandu-se ca folclorist, compozitor, muzicolog, dar si ca organizator al miscarii muzicale din acea perioada.

Din cuprins:
De doi I, Ardeleana I, Braul I, Invartita I, Ardeleana II, Joc batranesc, Dunarinca, Arcanul, Moldoveneasca, Sorocu', Bordeiul, Basarabeasca