Fragment din cartea "Istoria romanilor din Dacia Traiana Vol.4" de A.D. Xenopol:

 

"Matei Basarab, voind sa-si sprijine domnia si pe alt taram decat pe alunecoasa favoare a osmanlailor, gandi sa-si intareasca propria lui pozitie incheind un tratat de alianta cu Racoti. Nu ni s-a pastrat despre aceste legaturi intre domnul Munteniei si acel al Ardealului decat juramantul de credinta facut de armata lui Matei Basarab atat domnului ei, cat si aliatului sau, principele Racoti, in ziua de 24 iulie 1635: Noi, toti, slujitorii Tarii Rumanesti, capitanii, iuzbasii, ceausii, vatajaii si toti cetasii, calarime si pedestrime, juramu-ne pre numele lui Dumnezeu si pre Santa Evanghelie si pre Santa Prea Curata Maria si pre toti sfintii lui Dumnezeu, cum noi vom fi cu toata credinta Mariei sale domnului nostru, lui Ioan Matei Basarab Voievod, care este cu mila lui Dumnezeu Domn Tarii noastre Rumanesti; pe langa aceasta, impreuna cu Domnul nostru, si Mariei sale lui Racoti Gheorghe, cu mila lui Dumnezeu biruitor mare al Ardealului si a o parte din Tara Ungureasca si secuilor span, cum noi nici intr-un chip si nici intr-un mod (sic) nici Mariei sale, nici coconilor vrajmasi nu vom fi. 

Prin acest act Matei indruma, insa, plecarea sa catre politica germana. El trimite curand dupa aceea o solie la imparatul, de la care primeste multamiri si fagaduinta a-i trimite si el o solie spre a pune la cale legaturi mai temeinice. In acelasi timp, Matei staruieste pe langa rezidentul Schmidt ca sa puna cuvant la caimacamul spre a-l scuti de indatorirea de a merge in ajutorul turcilor contra lui Racoti, pe care Poarta il dusmanea, fiindu-i tara cu totul lipsita si saraca, din pricina marelui tribut si a multelor cheltuieli facute. In anul urmator, 1636, luna lui mai, gasim o alta solie a lui Matei catre imparatul Ferdinand, in care domnul roman roaga pe imparatul sa-i incuviinteze sprijinul sau, caci in turci nu ar avea incredere; ca el e gata de a se rascula in caz de amenintare, dar ca se roaga a i se incuviinta un ajutor de cel putin 3.000 de oameni care sa-i vina pe ascuns si la timp. In cazul cand ar pierde domnia, cere de la imparatul sa-i asigure un adapost in Germania, si ca imparatul sa staruiasca la Racoti ca sa-i fie cu adevarat prieten. Ferdinand, in urma acestei propuneri mai fatise a domnului muntean, desi nu indrazneste a primi toate punctele, de teama ca nu cumva turcii, afland, sa se strice cu el, totusi nevroind sa piarda cu totul alianta lui Matei, care putea deveni foarte pretioasa la vreme de nevoie, scrie indata doua scrisori, una lui Racoti si alta regelui Poloniei, in care ii roaga sa intretina bune relatii cu domnul Munteniei. In sfirsit, in 1637 gasim o scrisoare a imparatului catre Matei, in care ii reinnoieste fagaduintele de prietenie."