Deruland istoria propriu-zisa din “perioada eroica”, medievala, a romanilor, de la dinastia Negrilor Voievozi si pana la Petru Rares (in vol. II) si mai departe pana la Matei Basarab si Vasile Lupu (in vol. III), din asa-zisa “epoca a slavonismului”, A.D. Xenopol urmareste, cu adanca vibratie sufleteasca, “impotrivirea contra coplesirii straine”, exemplificata, dupa el, doar de doua figuri in care geniul omului chemat de moment s-a intalnit cu elanul poporului - sub Mircea cel Batran si mai ales sub Stefan cel Mare, punctul maxim atins de romani istoriceste - si apoi expune partea coboratoare, a “ingenunchierii” “tot mai adanci” a celor doua tari sub turci - cand principatele isi pierd, cum spune, calitatea de “subiect istoric", “devenind simple instrumente pentru multumirea ambitiilor personale". Dar chiar si in lunga perioada de alunecare spre inexistenta, istoricul semnaleaza “opintirile uriase facute de doi eroi ai neamului romanesc - Ioan Voda cel Cumplit si Mihai Viteazul - spre a-l smulge din aceasta cadere". - I. Oprisan 
Alexandru D. Xenopol a avut meritul de a scrie prima sinteza a istoriei poporului nostru si de a o face cunoscuta in lume. Contributia sa cea mai de seama la dezvoltarea istoriografiei romanesti, la ridicarea ei la nivelul celor mai inalte realizari ale istoriografiei europene a timpului, o constituie monumentala lucrare Istoria romanilor din Dacia traiana. Lucrare amplu documentata, de o importanta incontestabila, parcurge istoria poporului roman incepand cu cei mai vechi locuitori ai acestui teritoriu si pana la unirea principatelor. Sunt analizate documente din diferite perioade istorice, din arhive romanesti si europene, folosind in relatari mai multe surse, chiar contrare, prezentand evenimentele din mai multe puncte de vedere, oferind si justificand parerea sa despre conjuncturile respective, despre obiectivitatea surselor.