Cand a aparut, in 1920, romanul Ion pur si simplu i-a uluit pe cititori si pe critic, avand parte, numai in timpul vietii autorului, de inca sase reeditari. Fusese pregatit de cateva nuvele care trecusera mai mult neobservate, in care Rebreanu conturase personajele, nascocise intriga si schitase cadrul istoric si social. Cititorii din Vechiul Regat, care erau obisnuiti cu dantelariile stilistice si cu temele paseist-pasuniste, se intalneau cu un personaj mai degraba violent si frust decat cu unul elaborat dupa un model ideal si fundamental bun. Ion al Glanetasului este eroul unor imprejurari obiective. Un taran ardelean harnic dar sarac, ascultand de glasul pamantului, dobandeste avere si statut social luand de nevasta cu de-a sila o fata avuta, Ana, pe care insa nu o iubeste. Cand are si stare, si vaza, incepe sa asculte de glasul iubirii si umbla sa o dobandeasca si pe cea care-i fusese dintotdeauna draga, Florica, dar sfarseste rapus fara mila de George, sotul acesteia. Ion e un roman social si obiectiv si este primul considerat modern si sincron cu literatura europeana.

Ion e cea mai puternica creatiune obiectiva a literaturii romane si, cum procesul firesc al epicei e spre obiectivizare, poate fi pus pe treapta ultima a scarii evolutive. - Eugen Lovinescu, istoric, critic si teoretician al literaturii