Ioan Alexandru Bratescu-Voinesti, de la pacifism la huliganism

Ioan Alexandru Bratescu-Voinesti, de la pacifism la huliganism
prof. univ. dr. Dumitru Vitcu
Antisemitismul si antipoliticianismul lui I. Al. Bratescu-Voinesti se cuvin asociate optiunilor ideologice si starii de spirit din acea epoca. Si nu numai in spatiul romanesc. „Adevarata pasiune a secolului XX e robia”, spunea, cu amaraciune, Albert Camus[1]. Si temeiuri sunt pentru a sustine o asemenea abrupta declaratie. In secolul in care genocidul armenilor, Shoah-ul evreilor si „Arhipelagul Gulag” au reprezentat doar momentele in care raul si-a aratat abia cea mai hidoasa fata a sa, indreptatind, astfel, cuvintele unui analist al fenomenului religios, care afirma, prezumtios, ca veacul trecut a fost „cel mai criminal secol din istorie”[2], un secol care, pretins al civilizatiei, a cunoscut absurdul „intuneric la amiaza” (A. Koestler), in care crima si anihilarea fiintei umane au dezvaluit prapastia morala a umanitatii, in fapt o metaforica „moarte a omului”, in expresia lui Michel Foucault, in care latura animalica a omului - sau diabolica - zugravita de George Orwell, in Ferma animalelor, a iesit, cu pregnanta, in evidenta, este natural sa te intrebi asupra metamorfozelor democratiei[3]. In orice caz, prabusirea democratiei liberale in perioada dintre cele doua razboaie mondiale nu mai trebuie demonstrata. Pe acest fundal sumbru, expansiunea violentei politice in masa a fost favorizata de o ideologie totalitara, indiferent de forma si expresia concreta, care „era absolutista in pretentia ei de a stabili cine ar trebui sa aiba dreptul de a locui pamantul in procesul de infaptuire a unei discutabile utopii viitoare”[4]. Unde este locul politicii, al acelei arte a compromisului, in acest cadru caracterizat tocmai prin negarea sa?
Dinu Balan
Descrierea produsului
prof. univ. dr. Dumitru Vitcu
Antisemitismul si antipoliticianismul lui I. Al. Bratescu-Voinesti se cuvin asociate optiunilor ideologice si starii de spirit din acea epoca. Si nu numai in spatiul romanesc. „Adevarata pasiune a secolului XX e robia”, spunea, cu amaraciune, Albert Camus[1]. Si temeiuri sunt pentru a sustine o asemenea abrupta declaratie. In secolul in care genocidul armenilor, Shoah-ul evreilor si „Arhipelagul Gulag” au reprezentat doar momentele in care raul si-a aratat abia cea mai hidoasa fata a sa, indreptatind, astfel, cuvintele unui analist al fenomenului religios, care afirma, prezumtios, ca veacul trecut a fost „cel mai criminal secol din istorie”[2], un secol care, pretins al civilizatiei, a cunoscut absurdul „intuneric la amiaza” (A. Koestler), in care crima si anihilarea fiintei umane au dezvaluit prapastia morala a umanitatii, in fapt o metaforica „moarte a omului”, in expresia lui Michel Foucault, in care latura animalica a omului - sau diabolica - zugravita de George Orwell, in Ferma animalelor, a iesit, cu pregnanta, in evidenta, este natural sa te intrebi asupra metamorfozelor democratiei[3]. In orice caz, prabusirea democratiei liberale in perioada dintre cele doua razboaie mondiale nu mai trebuie demonstrata. Pe acest fundal sumbru, expansiunea violentei politice in masa a fost favorizata de o ideologie totalitara, indiferent de forma si expresia concreta, care „era absolutista in pretentia ei de a stabili cine ar trebui sa aiba dreptul de a locui pamantul in procesul de infaptuire a unei discutabile utopii viitoare”[4]. Unde este locul politicii, al acelei arte a compromisului, in acest cadru caracterizat tocmai prin negarea sa?
Dinu Balan
Detaliile produsului
- Cod: CDS978-606-537-318-1
- Categoria: Istoria Romanilor
- An aparitie: 2016
- Format: 130x200
- Nr. pagini: 182
- Autor: Dinu Balan
- Editura: CETATEA DE SCAUN