Invierea

De (autor): Lev Tolstoi

4.6
(16 reviews)
Invierea - Lev Tolstoi
Rasfoieste

Invierea

De (autor): Lev Tolstoi

4.6
(16 reviews)
Invierea este ultimul roman al lui Tolstoi, la care a lucrat cu intreruperi un deceniu intreg. 

Povestea este inspirata de un caz real din epoca. Pe cind isi face datoria ca jurat intr-un proces dificil, printul Nehliudov o recunoaste in prostituata acuzata de crima si jaf pe slujnica nevinovata de care se indragostise in adolescenta si pe care a sedus-o ceva mai tirziu. Atunci cind femeia devine victima unei erori judiciare stupide, Nehliudov nu-si mai poate urma traiul luxos si lipsit de griji, ci decide sa renunte la tot si s-o urmeze, pentru a o salva cu orice pret, potolindu-si astfel chinuitorul sentiment de vinovatie pentru soarta ei tragica.

Invierea este un tablou vast al Rusiei de sfirsit de secol XIX, in care imaginea celulelor mizere de inchisoare se suprapune cu bogatia stralucitoarelor palate nobiliare; romanul reprezinta in acelasi timp o critica plina de indignare la adresa sistemului de guvernamint, a justitiei si a Bisericii.
 

Fragment din romanul "Invierea" de Lev Tolstoi:
 
“Una dintre cele mai obisnuite si mai raspandite prejudecati este aceea ca fiecare om are datele lui bine determinate: este bun, rau, destept, prost, energic, apatic etc. Oamenii nu sunt asa. Putem spune despre un om ca e mai mult bun decat rau, mai degraba destept decat prost, mai degraba energic decat apatic sau invers; ar fi insa neadevarat sa spunem despre un om ca este bun sau destept, iar despre un altul ca este rau sau prost. Cu toate acestea, noi impartim oamenii in acest fel. Si gresim.
Oamenii sunt precum raurile: apa este la fel in toate si peste tot, dar fiecare rau e cand ingust, cand repede, cand larg, cand domol, cand limpede, cand rece, cand tulbure, cand cald. Asa si oamenii. Fiecare om poarta in el germeni ai tuturor insusirilor omenesti si uneori le da la iveala pe unele, alteori pe altele si deseori nu-si seamana deloc siesi, ramanand totusi unul si acelasi. La oameni, aceste schimbari sunt deosebit de bruste. Nehliudov apartinea acestei categorii. Schimbarile acestea aveau la el atat cauze fizice, cat si sufletesti. O astfel de schimbare se petrecea cu el acum.
Sentimentul acela de triumf al innoirii si de bucurie, pe care il incercase dupa proces si dupa prima intalnire cu Katiusa, disparuse complet si, dupa ultima intalnire, ii luase locul o spaima, chiar o repulsie fata de ea. Hotarase ca nu o va lasa si nu si ca nu-si va schimba hotararea de a se casatori cu ea, numai sa vrea ea acest lucru, dar ii venea greu si era chinuit.
In ziua urmatoare vizitei la Maslennikov, se duse din nou la inchisoare s-o vada pe Katiusa.
Directorul ii permise vizita, dar nu in cancelarie si nici in incaperea pentru avocati, ci la vorbitorul pentru femei. Cu toata bunavointa lui, directorul se arata mai rezervat cu Nehliudov decat inainte; probabil ca discutiile cu Maslennikov avusesera drept urmare impunerea unei prudente mai mari fata de acest vizitator."
Citeste mai mult

-5%

28.45Lei

29.95 Lei

Sau 2845 de puncte

!

Fiecare comanda noua reprezinta o investitie pentru viitoarele tale comenzi. Orice comanda plasata de pe un cont de utilizator primeste in schimb un numar de puncte de fidelitate, In conformitate cu regulile de conversiune stabilite. Punctele acumulate sunt incarcate automat in contul tau si pot fi folosite ulterior, pentru plata urmatoarelor comenzi.

In stoc

Descrierea produsului

Invierea este ultimul roman al lui Tolstoi, la care a lucrat cu intreruperi un deceniu intreg. 

Povestea este inspirata de un caz real din epoca. Pe cind isi face datoria ca jurat intr-un proces dificil, printul Nehliudov o recunoaste in prostituata acuzata de crima si jaf pe slujnica nevinovata de care se indragostise in adolescenta si pe care a sedus-o ceva mai tirziu. Atunci cind femeia devine victima unei erori judiciare stupide, Nehliudov nu-si mai poate urma traiul luxos si lipsit de griji, ci decide sa renunte la tot si s-o urmeze, pentru a o salva cu orice pret, potolindu-si astfel chinuitorul sentiment de vinovatie pentru soarta ei tragica.

Invierea este un tablou vast al Rusiei de sfirsit de secol XIX, in care imaginea celulelor mizere de inchisoare se suprapune cu bogatia stralucitoarelor palate nobiliare; romanul reprezinta in acelasi timp o critica plina de indignare la adresa sistemului de guvernamint, a justitiei si a Bisericii.
 

Fragment din romanul "Invierea" de Lev Tolstoi:
 
“Una dintre cele mai obisnuite si mai raspandite prejudecati este aceea ca fiecare om are datele lui bine determinate: este bun, rau, destept, prost, energic, apatic etc. Oamenii nu sunt asa. Putem spune despre un om ca e mai mult bun decat rau, mai degraba destept decat prost, mai degraba energic decat apatic sau invers; ar fi insa neadevarat sa spunem despre un om ca este bun sau destept, iar despre un altul ca este rau sau prost. Cu toate acestea, noi impartim oamenii in acest fel. Si gresim.
Oamenii sunt precum raurile: apa este la fel in toate si peste tot, dar fiecare rau e cand ingust, cand repede, cand larg, cand domol, cand limpede, cand rece, cand tulbure, cand cald. Asa si oamenii. Fiecare om poarta in el germeni ai tuturor insusirilor omenesti si uneori le da la iveala pe unele, alteori pe altele si deseori nu-si seamana deloc siesi, ramanand totusi unul si acelasi. La oameni, aceste schimbari sunt deosebit de bruste. Nehliudov apartinea acestei categorii. Schimbarile acestea aveau la el atat cauze fizice, cat si sufletesti. O astfel de schimbare se petrecea cu el acum.
Sentimentul acela de triumf al innoirii si de bucurie, pe care il incercase dupa proces si dupa prima intalnire cu Katiusa, disparuse complet si, dupa ultima intalnire, ii luase locul o spaima, chiar o repulsie fata de ea. Hotarase ca nu o va lasa si nu si ca nu-si va schimba hotararea de a se casatori cu ea, numai sa vrea ea acest lucru, dar ii venea greu si era chinuit.
In ziua urmatoare vizitei la Maslennikov, se duse din nou la inchisoare s-o vada pe Katiusa.
Directorul ii permise vizita, dar nu in cancelarie si nici in incaperea pentru avocati, ci la vorbitorul pentru femei. Cu toata bunavointa lui, directorul se arata mai rezervat cu Nehliudov decat inainte; probabil ca discutiile cu Maslennikov avusesera drept urmare impunerea unei prudente mai mari fata de acest vizitator."
Citeste mai mult

Detaliile produsului

De acelasi autor

De pe acelasi raft

Rating general al produsului

5 stele
13
4 stele
0
3 stele
3
2 stele
0
1 stele
0

Parerea ta e inspiratie pentru comunitatea Libris!

Review-uri

Patru Iusco Ileana 30/01/2020 17:35
green icon awesome check Achizitie verificata
Foarte frumoasă!
  • Like review icon 0
  • Add comments
fata.cu.carti 19/01/2021 16:00
De o complexitate uluitoare, romanul reia într-o formă dură obsesia creștinismului rus din acea vreme, în general, și a lui Tolstoi, în special, de mântuire prin sacrificiu total. Mult mai psihologic decât te-ai fi așteptat, contele țarist se apropie într-un fel, în acest roman, de un alt foarte mare scriitor rus, Dostoievski. Tema mânturii printr-o serie de sacrificii și încercări, schimbarea profundă printr-un drum inițiatic, care aici este drumul Evangheliei, se apropie foarte mult de ceea ce, o sută de ani mai târziu, psihologia ca știință și principalele ei terapii numesc ca fiind imensa dificultate a schimbării straturilor profunde ale psihicului unui om, atunci când este nevoie.
  • Like review icon 0
  • Add comments
suntmariaaa 16/01/2021 18:34
Marea deosebire între povestea învierii și, spre exemplu, psihanaliza, ca una din cele mai importante terapii de azi, este accentul mare pe care scriitorii ruși l-au pus pe religie și litera Evangheliei și care astăzi este înlocuit cu alte conținuturi. Să nu uităm însă că, în urma acestei cărți, Tolstoi a fost excomunicat de biserica ortodoxă rusă, deci originalitatea romanului este cu atât mai mare. Mai mult chiar, elementul propriu zis religios nu deranjează lectura pentru că de multe ori este interpretat într-o viziune proprie sau pur și simplu depășit de complexitatea și frumusețea poveștii și a ideilor din ea.
  • Like review icon 0
  • Add comments
Creanga 12/01/2021 22:57
Tolstoi l-a învestit cu anumite caractere care îi erau proprii lui, în timp ce altele le-a proiectat asupra lui Andrei. Bolkonski este un fel de om al „Secolului luminilor”, în timp ce Bezuhov pare a fi - asemeni scriitorului - un discipol al lui J.J.Rousseau
  • Like review icon 0
  • Add comments
cirtoajeteodor 01/01/2021 22:54
De o complexitate uluitoare, romanul reia într-o formă dură obsesia creștinismului rus din acea vreme, în general, și a lui Tolstoi, în special, de mântuire prin sacrificiu total. Mult mai psihologic decât te-ai fi așteptat, contele țarist se apropie într-un fel, în acest roman, de un alt foarte mare scriitor rus, Dostoievski. Tema mânturii printr-o serie de sacrificii și încercări, schimbarea profundă printr-un drum inițiatic, care aici este drumul Evangheliei, se apropie foarte mult de ceea ce, o sută de ani mai târziu, psihologia ca știință și principalele ei terapii numesc ca fiind imensa dificultate a schimbării straturilor profunde ale psihicului unui om, atunci când este nevoie.
  • Like review icon 0
  • Add comments
ari.c 20/12/2020 15:00
De o complexitate uluitoare, romanul reia într-o formă dură obsesia creștinismului rus din acea vreme, în general, și a lui Tolstoi, în special, de mântuire prin sacrificiu total. Mult mai psihologic decât te-ai fi așteptat, contele țarist se apropie într-un fel, în acest roman, de un alt foarte mare scriitor rus, Dostoievski. Tema mânturii printr-o serie de sacrificii și încercări, schimbarea profundă printr-un drum inițiatic, care aici este drumul Evangheliei, se apropie foarte mult de ceea ce, o sută de ani mai târziu, psihologia ca știință și principalele ei terapii numesc ca fiind imensa dificultate a schimbării straturilor profunde ale psihicului unui om, atunci când este nevoie.
  • Like review icon 0
  • Add comments
trandafirgheorghe 20/12/2020 14:31
Există multe cărți foarte bune în istoria literaturii, așa cum există cărți slabe luate drept bune. Avantajul celor din prima categorie este că pot fi citite și după sute de ani după ce au fost scrise cu aceeași atenție, eficiență și câștig din partea lectorului, uneori poate mai mari decât în perioada în care au fost scrise.
O astfel de carte foarte bună este „Învierea” scrisă de romancierul rus Lev Tolstoi. Născut în 1828 și mort în 1910, marele scriitor este considerat un titan al literaturii clasice și al artei literare din toate timpurile. Mult mai realist ca stil decât ceva mai tânărul Dostoievski, Tolstoi este cunoscut în special pentru romanele „Război și pace” și „Ana Karenina”.
  • Like review icon 0
  • Add comments
Simona66 27/08/2020 20:24
"Invierea" este ultimul roman scris de Tolstoi. Autorul a lucrat la acest roman cu intreruperi timp de un deceniu intreg. Povestea relatata este inspirata de un caz real din epoca, un fapt despre care autorul a aflat in anul 1887. Romanul are o tematica profund sociala si politica. Printre randuri gasim nedreptate, coruptie, impocrizie din partea bisericii si degradare morala.Cateva citate care mi-au placut:"..singura cale certa pe care o au oamenii pentru a se salva de raul acela cumplit din pricina caruia sufera este ca ei sa se recunoasca intotdeauna vinovati inaintea lui Dumnezeu, drept care ei nu pot nici sa-i pedepseasca, nici sa -i indrepte pe alti oameni... . Acum ii deveni limpede ca tot raul cumplit la care fusese martor prin locuri de detentie si inchisori..... aveau drept singura cauza faptul ca oamenii voiau sa faca un lucru imposibil: sa indrepte raul fiind ei insisi rai.Oamenii imorali voiau sa indrepte oameni imorali, inchipuindu-si ca pot face acest lucru mecanic.""Nu sta in puterea unor oameni sa-i indrepte pe altii, singurul lucru intelept pe care poti sa il faci este sa incetezi sa faci ceea ce este nu numai inutil, ci si daunator si, pe deasupra, imoral si crud."
  • Like review icon 0
  • Add comments
Lau34 24/06/2020 16:32
Ultimul roman al lui Tolstoi este inspirat dintr-un caz real de la sfarsitul secolului al XIX-lea. Urmand parca traiectoria trasata de cel din urma si cel mai pregnant roman dostoievskian, "Fratii Karamazov", autopsia "Invierii" se deschide cu un proces in care destinele a doi oameni se reintersecteaza intr-o maniera ciudata. Printul Dimitri Nehiliudov, figura impozanta a aristocratiei in declin, isi indeplineste sarcina obsteasca de a fi jurat intr-un proces, pe vremea cand, in materia justitiei penale, inca se mai folosea curtea cu juri. Ironia neagra a existentei face ca acuzata sa fie tocmai Katiusa Maslova, slujnica de a carei puerilitate emotionala si, deopotriva, carnala, Nehiliudov profitase in primii ani ai tineretii sale. Ceea ce urmeaza este o disectie umanista a constiintei si una stiintifica a feudalitatii, un adevarat act de acuzare la adresa Bisericii, a administratiei robotice care se exonereaza de responsabilitatea "crimei" invocand, in propria ei constiinta, primatul ordinii si al "ordinului". Despre opera s-ar putea afirma ca reprezinta o varietate aparte de Bildungsroman. O varietate aparte deoarece deroga de la "regula comuna", fara a distorsiona insa principiile care stau la baza acestui tip romanesc. Avand in vedere definitia clasica, despre Bildungsroman ni se spune ca "urmareste (ex variis) evolutia unui personaj. La Tolstoi exista o oarecare diferenta de nuanta. Cititorul nu parcurge mecanic paginile cartii, tragand la final o concluzie cliseica, potrivit careia binele invinge raul, ca in basmele populare, ori o reminescenta filosofica indefinibila, ca la numele germane ale genului, ci senzatia ca este prezent in roman si, cu toate acestea, nu poate cunoaste urmatoarea litera a firului constiintei personajelor (subsemnatul l-a numit deja, in mintea sa, un "Bildungsroman de constiinta"). Cititorul, pierzandu-si parca increderea in sufletul uman, cum, de altfel, pare-i-se, a avut-o si autorul, se simte ca un Simon Petru purtand povara lui Cristos. Unind carbunele folosit la trasare si terminandu-ne treaba cu compasul, Bildungsromanul este unul al incertitudinii, unul care iese din tiparele clasice. Acestuia ii este distorsionata "evolutia" de care vorbeste definitia, cei doi termeni (evolutie si incertutudine) fiind diametral opusi. Fara ca acest aspect sa constituie samburele romanului si, deopotriva, intentia autorului, cea mai mare parte a acestuia este dedicata luptei de clasa. "Invierea" este un strigat cu ecou al oropsitilor, un strigat in care, preluand antiteza folosita pe coperta editiei de la Polirom, "imaginea celulelor mizere de inchisoare se suprapune cu bogatia stralucitoare (a) palatelor nobiliare".Titlului i s-ar putea atribui cu greu semnificatii religioase. Singurul lucru care mi-a incoltit in minte cu privire la acest aspect a fost intrebarea retorica a lui Iisus, in timp ce era atarnat pe cruce: "Tatal meu, tatal meu, de ce m-ai parasit?", care ar putea reprezenta o dezicere a acestuia de faptele savarsite, lucru de-a dreptul contradictoriu, in masura in care stia ca are sa invie. Sub acest aspect, Tolstoi m-ar acuza ca interpretez fara a fi animat de ceva aposterioric, Biblia. De altfel, Evanghelia dupa Matei, in pasajul referitor la mantuire, ar incadra ideea religioasa a romanului, cu un contur asemanator: intrebat cine va fi mai mare in imparatia cerurilor, Iisus a spus: "... cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este mai mare in imparatia cerurilor".Ideea imoralitatii proprietatii private este sustinuta vehement si este repetata necontenit de-a lungul romanului (ceea ce l-ar indemna pe cititor sa isi abata un strop gandul la miscarile socialiste de sfarsit de secol, care au culminat cu revolutia din 1917): "Intai i-a jefuit pe toti, a jefuit tot pamantul, le-a luat oamenilor agoniseala si s-a pus peste toate, pe aia care s-au ridicat impotriva lui i-au batut si apoi au scris legea, sa nu furi si sa nu omori. Sa fi scris mai intai legea asta".Finetea cu care este surprins un analitic si totodata patimas element masculin este de natura aposteriorica (sa nu istorisim viata amoroasa a lui Tolstoi si dandanaua cu sotia sa): "Impotriva casatoriei cu Missy (...) era faptul ca ea avea deja 27 de ani, asa incat mai avusese in mod sigur iubiri - gand chinuitor pentru Nehiliudov. Orgoliul lui nu putea sa se impace cu gandul ca ea ar fi putut iubi pe altcineva decat el, fie si in trecut. Fireste ca ea nu avea cum sa stie ca il va intalni pe el, dar simplul gand ca ea ar fi putut sa iubeasca inainte pe altcineva il vexa". Remarcile dojenitoare la adresa transformarii credintei in superstitii telurice de masa nu lipsesc nici ele: "interzisese nu numai poliloghia asta fara nicio noima si vrajile profanatoare ale preotilor-invatatori asupra painii si vinului, dar interzisese cat se poate de categoric ca unii oameni sa se numeasca invatatori ai altor oameni, interzisese rugaciunile in temple si poruncise ca fiecare sa se roage singur, interzisese chiar templele, spunand ca el a venit sa le distruga si ca nu in temple trebuie facuta ruga, ci in suflet si in adevar".Dialectica cu privire la caracterul moral al legiuirii si, deopotriva, la seva originara a acesteia surprind: "-Da, bineinteles. Intotdeauna au fost si vor fi erori judiciare. O institutie omeneaca nu poate fi perfecta.-Mai mult decat atat, proportia celor nevinovati este uriasa, pentru ca ei, care au crescut intr-un anumit mediu, nu considera ca faptele savarsite de ei sunt infractiuni.-Iertati-ma, dar asta nu e just. Orice hot stie ca hotia este un lucru rau si ca nu trebuie sa furi, ca hotia e imorala. -Nu, nu stie. I se spune: nu fura, dar el stie ca fabricantii ii fura munca retinandu-i din plata, ca guvernul, cu toti functionarii lui, ii fura la nesfarsit sub forma de dari. El stie ca noi, proprietarii de pamant, l-am furat demult, luandu-i pamantul care trebuie sa fie un bun comun, iar pe urma, cand aduna si el vreascuri de pe pamantul asta furat ca sa le puna pe foc, il bagam la puscarie si vrem sa il convingem ca e hot. Dar el stie ca hot nu este el, ci acela care i-a furat pamantul, si ca el este obligat in fata familiei sa obtina cum poate restituirea din ceea ce i s-a furat."In fine, lupta ideologica a individului educat impotriva abuzului infaptuit de propria clica, si zbuciumul, si contradictiile... si constiinta isi intind vlastarele peste tot in roman: "Totul se trage din faptul ca oamenii astia recunosc drept lege ceea ce nu este lege si nu recunosc drept lege legea cea mai insemnata, vesnica, imuabila, inscrisa de insusi Dumnezeu in inimile oamenilor. De asta imi vine asa greu cu oamenii astia. Mi-e pur si simplu frica de ei -zise Nehiliudov. Si oamenii astia chiar sunt inspaimantatori. Mai inspaimantatori ca talharii. Un talhar poate avea, totusi, mila, dar astia nu pot: ei sunt asigurati contra milei cum sunt asigurate pietrele astea impotriva vegetatiei. Cica sunt inspaimantatori Pugaciovii si Razinii, dar astia sunt de o mie de ori mai inspaimantatori. Daca s-ar da o tema psihologica: ce ar trebui facut pentru ca oamenii zilelor noastre, crestini, cu simtul omeniei, sa savarseasca cele mai cumplite faradelegi fara sa se simta vinovati, solutia ar fi una singura: trebuie ca acesti oameni sa fie guvernatori, directori, ofiteri, politisti, adica, in primul rand, trebuie ca ei sa fie convinsi ca exista ceva care se numeste slujba de stat si ca in acest cadru te poti purta cu oamenii ca si cum ar fi niste obiecte, fara nimic omenesc si fratern fata de ei, iar in al doilea rand, ca acesti oameni de stat sa fie legati unul de altul astfel incat raspunderea pentru consecintele a ceea ce fac ei sa nu cada asupra niciunuia dintre ei. In lipsa acestor conditii nu s-ar putea savarsi in vremurile noastre asemenea atrocitati ca acelea pe care le-am vazut eu acum. Totul se trage de la faptul ca oamenii cred ca exista situatii in care te poti purta cu un on fara dragoste, ori asemenea situatii nu exista."Mai mult decat toate acestea, care in contrast cu finalul "semideschis" al romanului nu spun aproape nimic, desi prin ele insele reprezinta enorm, ideea centrala si ultima treapta a scarii care duce spre panorama desavarsirii se concretizeaza in altceva: IDEEA SACRIFICIULUI SUPREM, a nimicniciei sinelui, pentru ceea ce crestinismul ar numi "mantuire", insa trecand dincolo de acest concept, imboldul dedicarii totale pentru celalalt, maretia si patosul descoperirii propriei meniri, insamantata, aici printr-un fapt aposterioric, in nucleul constiintei. De aceea, "Invierea" lui Tolstoi reprezinta un roman cat o viata. E ceva ce subsemnatului nu i-a fost dat sa citeasca de mai bine de un an si, prin urmare, un roman pe care subsemnatul l-ar recomandada fara retineri tuturor. Andrei Tamas29 aprilie 2017
  • Like review icon 0
  • Add comments
Izabela00 02/06/2020 17:46
"Eu aş spune că să scrii după Tolstoi şi Dostoievski este o mare nesimţire. Însă eu am curajul să fac asta fiindcă, după părerea mea, vremurile noi iscă noi probleme, care nu existau când a scris Dostoievski sau Tolstoi." (Evgheni Vodolazkin)
  • Like review icon 0
  • Add comments
oanapdrr 13/05/2020 12:28
Tolstoi arată diferenţa dintre viaţa ţăranilor care muncesc pământurile (mereu obosiţi, datori, aflaţi la limita subzistenţei, bolnavi, fără speranţă) şi viaţa proprietarilor de moşii (ale căror activităţi principale sunt vizitele, mersul la teatru, aventurile). Arată şi viaţa din închisori, nedreptatea, condiţiile infecte, degradarea morală, deportarea în Siberia, ipocrizia bisericii şi corupţia din stat. Deci întreaga orânduire socială. Vedem şi preoţi, şi muncitori, şi nobilime, şi tărani, şi ofiţeri, şi negustori, cu calităţile şi defectele lor.
  • Like review icon 0
  • Add comments
Alexandra Ghejan 30/04/2020 09:43
O lectură de iarnă. Atmosferă iernatică, tolstoiană, în care cititorul se simte strămutat fizic în taigaua rusească pentru a umbla alături de personajele cu lanțuri la glezne pe drumul regăsirii morale.
  • Like review icon 0
  • Add comments
Călin Simona 22/04/2020 19:43
romanul reprezinta in acelasi timp o critica plina de indignare la adresa sistemului de guvernamint, a justitiei si a Bisericii.recomand!
  • Like review icon 0
  • Add comments
jstdaria 19/04/2020 15:00
Cartea de față este ultima scrisă de către Lev Tolstoi, în care regăsim încă de la începutul ei referințe biblice, ceva neobișnuit pentru el. Este foarte interesantă această carte, prezintă în paralel, din mai multe unghiuri drama a două suflete din două categorii sociale diferite a căroăr existență s-a întâlnit la un moment dat în copilărie, săvârșind o greseală însemnată din partea lui Nehliudov, personaj principal, greseală pe care încearcă pe tot acest parcurs să o repare.
  • Like review icon 0
  • Add comments
Chris M 03/03/2020 16:21
Cunoașterea vieții sociale a Rusiei țariste a devenit pentru Tolstoi una dintre principalele preocupări. Spre sfârșitul ultimului deceniu al secolului al XIX-lea, când se afla deja în plină glorie literară, el scrie romanul „Învierea”, al cărui fir epic se țese în jurul lui Nehliudov, nobilul ce-și caută mântuirea de un păcat al tinereții și tânjește după o viață nouă. În urma publicării acestui roman, Tolstoi va fi excomunicat de către biserică.
  • Like review icon 0
  • Add comments
oltean larisa 14/09/2019 17:00
Genială!
  • Like review icon 0
  • Add comments

Noi suntem despre carti, si la fel este si

Newsletter-ul nostru.

Aboneaza-te la vestile literare si primesti un cupon de -10% pentru viitoarea ta comanda!

*Reducerea aplicata prin cupon nu se cumuleaza, ci se aplica reducerea cea mai mare.

Ma abonez image one
Ma abonez image one