Pentru multi dintre contemporani, prima spovedanie si prima impartasanie se dovedesc a fi, intr-un fel, intrarea cu adevarat in viata Bisericii cel mai adesea o intrare foarte anevoioasa, caci este foarte greu sa te hotarasti sa vorbesti despre tine acestui necunoscut care este preotul, sa-i incredintezi lucruri despre care nici macar n-ai vrea sa iti amintesti. Este dificil sa recunosti necesitatea acestui pas, sa iti recunosti nedreptatile si mai ales esecurile... Cu timpul, Tainele Spovedaniei si Impartasaniei trebuie sa devina o obisnuinta, pentru a ne insoti intreaga viata. Fara ele e de neconceput sa fim numiti crestini. Iar duhovnicii incercati mereu ne amintesc ca cel ce se spovedeste trebuie sa stie ca de cele doua Taine depinde nu doar viata noastra pamanteasca, ci si cea vesnica.