Daca, din toata creatia lui Vaclav Havel – scriitor, dramaturg, presedinte al Cehoslovaciei si al Republicii Cehe (1990-2003), nominalizat la Premiul Nobel pentru Pace – ar ramane numai aceasta carte, urmasii nostri ar avea un tablou extraordinar al Cehoslovaciei anilor 1960, 1970 si 1980.

Consideratii despre viata politica, dar nu politica propriu-zis, despre economie – fara a fi o carte de economie –, despre teatru si viata din teatru, despre literatura, despre disidenti si cum se face disidenta, despre arta, despre filozofie, despre criza lumii contemporane, despre cum sa suporti anii de inchisoare, despre viata si despre moarte, despre iubire si Dumnezeu.

Rareori o carte ce trateaza probleme atat de diferite, aparent haotice, fara un liant logic, poate deveni un fel de roman palpitant de aventuri interioare, de cautari, de esecuri si de reusite. Am spune, o carte totala, o carte despre tragedie si speranta, despre disperare si despre bucurie, o carte – asa cum spune insusi Havel – despre o identitate umana.

Cartea ar trebui sa aiba o valoare inestimabila pentru noile generatii, pentru cei care nu au cunoscut acei ani si pentru care totul a devenit istorie, pentru cei care citesc ori afla despre acea perioada istorica tot asa cum citim noi toti despre Primul Razboi Mondial: nu am trait acele timpuri, dar, inevitabil, ne intereseaza, ne fac sa cautam un sens al istoriei.