Cartea de fata este compusa din doua parti: prima parte consta intr-un jurnal al sotiei mele, Mioara Apolzan, asternut pe hartie de mine sub dictare, perioada (2002-2017) in care boala o impiedica sa-l scrie cu mana ei; a doua parte consta in scrisorile schimbate intre Mioara, la inceput studenta la Filologia clujeana, si mine, aflat in pregatirea proiectului de diploma la Institutul de Constructii din Bucuresti (1965-1968). Asadar, un jurnal si un epistolar.

Jurnalul se refera aproape exclusiv la nepotii nostri, Daniel si Nicole, traitori in SUA, impreuna cu fiica noastra, Oana, si cu sotul ei, Floricel. Noi, ca bunici iubitori, ii vedeam de cate ori veneau in tara, in vacante, sau cand ne duceam noi insine in SUA, cel putin atat timp cat sanatatea si varsta ne-au permis.

Epistolarul, transcris de mine in 2018, dupa originale peste care trecusera anii, cuprinde, dincolo de sentimentele si gandurile noastre tineresti, intamplari din viata de zi cu zi a studentilor sau a proaspetilor salariati care eram pe vremea aceea. E vorba si de cartile, filmele, spectacolele de teatru sau expozitiile pe care le frecventam. (...) - Sorin Apolzan